Amnezie. – Doctore, de când cu nenorocita asta de pandemie, am început să uit totul. Ce mă sfătuieşti să fac? – Datorii!
Box. Un boxer era numărat în ring, de arbitru. Din sală, o băbuţă: Ăsta nu se mai ridică, maică…, eu îl ştiu din autobuz. Nu se ridica nici pentru femeile gravide…
Căsătorie. „Dacă te căsătoreşti din dragoste devii bărbat şi nevastă; când te căsătoreşti din comoditate, domn şi doamnă, iar din motive materiale soţ şi soţie. Eşti iubit de nevastă, apărat de doamnă şi suportat de soţie. Nevasta are în grija ei gospodăria, doamna casa, iar soţia banii. Bărbatul bolnav este îngrijit de nevastă, vizitat de doamnă, iar soţia se interesează de starea lui. Când murim, nevasta ne plânge, doamna e cuprinsă de jale, iar soţia poartă doliu.” (George Bernard Shaw)
Dilemă. Dacă pe 8 Martie este „Ziua femeii”, iar pe 9 Martie e „Ziua celor 40 de mucenici”, întrebarea mea este firească: oare cei 40 or fi fost însuraţi ori ba!?
Dodon. Citeam că, prin luna mai 2022, Igor Dodon – declarat, fapt recunoscut de el însuşi – slugă a Kremlinului, a fost reţinut pentru 72 de ore, de „organele” moldovene ale Maiei Sandu… Un exerciţiu de forţă… Aparent… Că, uite, sondajele de opinie dădeau câştig atunci tot proruşilor! E dureros… dar realist! Adaug o glumă „tragicomică”. Un reporter ia interviu unui respectabil moldovean: – Bădie, cu cine vei vota la viitoarele alegeri? Cu proromânii… ori cu pro-ruşii!? Cu ruşii, sigur! – Dar de ce? – Întâi, pentru că în vremea lui Brejnev, hleba (pâinea) costa 5-10 copeici…, acum e mult mai scumpă! Apoi, pentru faptul că pe bunicul meu l-au bătut cu cureaua la cur jandarmii români… Reporterul: OK… şi unde-i bunicul tău? Nu ştiu… că l-au împuşcat ruşii… Cam asta a fost situaţia…
Egoism (în doi). Opinia unui scriitor: un cuplu adevărat, care vrea să dureze, nu are nevoie de prieteni. El trebuie să cultive „egoismul dual”: o viaţă de familie ce îşi e suficientă sieşi, ce ştie să închidă uşa, la o adică, în nasul nepoftiţilor şi curioşilor.
Factură.– Alo!? Compania de apă? – Da! – Auziţi? Din robinet, curge doar apă? – Da! Sigur! Dar cum altfel? – Păi, la cum mă uit pe factura voastră, ar trebui să fie minim Jack Daniel’s 5 years old!!!
Ghilotină. Oricât de ciudat o să vă pară – că pe mine m-a speriat –, am aflat că ultima execuţie prin ghilotinare – tăierea capului cu acel cuţit – s-a petrecut în Franţa…, în anul 1977! Recent, la scară istorică….
Imn. „În primii mei patru ani de viaţă se mai cânta Imnul Regal, pe versurile lui Alecsandri: «Trăiască Regele / În pace şi onor, / De ţară iubitor / Şi-apărător de ţară». Apoi mi-l mai cânta doar mama, pe furiş. În 1951, când m-am dus la şcoală, am învăţat să cânt «Zdrobite cătuşe în urmă rămân / În frunte-i mereu muncitorul, / Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm, / Stăpân pe destin e poporul», pe muzica lui Matei Socor şi versurile lui Aurel Baranga, cărora le-a fost permis cuvântul sfântă, din pricina căruia puteai să faci puşcărie în acei ani, aşezat, e drept, lângă încordare, sugerând apriga luptă de clasă: «E ceasul de sfântă încordare». Dintr-a treia (1953) am schimbat-o pe «Te slăvim, Românie, pământ părintesc», text în care Eugen Frunză şi Dan Deşliu ne avertizau că «Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator. / Leninismul ni-e far şi tărie si avânt, / Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt, / Făurim socialismul pe-al ţării pământ». În ´77, demolând textul unui vechi cântec de ţară, am constatat că «Azi partidul ne uneşte / Şi pe plaiul românesc / Socialismul se clădeşte, / Prin elan muncitoresc». Şi s-a tot clădit până în 1989 când, într-adevăr, ne-am deşteptat („Deşteaptă-te, române!”), dar am adormit repede la loc.” (C. Voinescu)
Logică. Un elev: Când mă gândesc la profesorul meu, care mi-a spus că, stând toată ziua tolănit în fotoliu ori în pat şi navigând pe net nu voi ajunge nicăieri şi nu va ieşi om din mine – iar acum numai asta fac, ba chiar cu sentimentul că şi eu contribui la salvarea Omenirii! – atât mă întreb: unde naiba-i logica!?
Moustache (mustaţă). E o glumă tipic franceză. Zice-se că Primăria X, aflată în carantină de vreo două luni, a organizat un concurs: cine are cea mai faină, mai bogată mustaţă!? Precizarea finală e cea genială: la limită, la concurs acceptăm şi… bărbaţi! Pardon, mesdames…
Organizare. La cât a durat nebunia asta, cred că nu hârtia igienică şi pastele trebuia să fie depozitate, asigurate acasă, ci mai degrabă cartuşele de cerneală şi colile A4 .
Patriotism. Cică la Summit-ul pentru admiterea României în NATO, comandanţii supremi ai celor mai puternice armate din lume prezentau caracterul dârz şi patriotismul soldaţilor din subordine: Bush împuşcă un soldat american în laba piciorului şi îl întreabă dacă îl doare. – No, because I love my country, America!, răspunde acesta. Putin face acelaşi lucru, iar soldatul rus răspunde: – Niet, ia liubliu maia Rusia! Pus să facă acelaşi lucru, nea Nelu, sergent român, de la intendenţă…, după ce trage un glonţ în piciorul soldatului Bulă, îl întreabă dacă îl doare: – Nu, răspunse acesta zâmbitor, pentru că eu port, de fapt, numărul 40 şi mie mi-au dat tâmpiţii ăia de la magazie bocanci nr. 45. Trăiască România!
Părere. După părerea mea, mai bine încercaţi să rezistaţi, azi, între patru pereţi, decât mâine, între patru scânduri!
Revoluţie. „Va exista, în cursul generaţiei următoare sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologică de a-i face pe oameni să-şi iubească robia, creând dictaturi fără lacrimi, ca sa spunem aşa, şi producând un fel de lagăre de concentrare nedureroase pentru societăţi întregi, astfel încât oamenilor le vor fi luate libertăţile, dar le va plăcea, fiindcă vor fi distraşi de la orice dorinţă de a se răscula prin propagandă sau spălarea creierelor sau prin spălarea creierelor îmbunătăţită prin metode farmacologice. Şi aceasta pare să fie ultima revoluţie.“ (Aldous Huxley, conferinţă la Tavistock Group, California Medical School, 1961)
Senzaţii. Îţi place să fii mângâiat? Îţi place să fii atins şi să fii pipăit? Şi… să fii încins? Îţi place respiraţia unei femei lângă urechea ta? Îţi place să încerci poziţii noi? Să începi rece şi să sfârşeşti cald şi transpirat? Atunci, ia autobuzul!
Turism. Măsurile restrictive împotriva răspândirii COVID-19 au afectat puternic industria turismului. Potrivit Comisiei Europene, pandemia urma să reducă veniturile turismului global, în anul 2000, cu cel puţin 450 de miliarde de euro. Pe măsură ce ratele de infectare au început să scadă, ne-am străduit să revenim la normal, la nivelul anterior pandemiei, adică să sprijinim fiecare după posibilităţi afacerile din domeniul turistic…
Comentarii