Cultură & parale

Au trecut câteva zile de când Timişoara a devenit oficial capitală culturală europeană şi, în context, capitală culturală a României. Cei interesaţi de subiect au putut afla din presă oferta culturală de debut, iar cei foarte interesaţi (totodată care au putut să-şi aloce timp şi parale pentru a profita de…) au reuşit s-o guste la faţa locului. S-au anunţat şi se anunţă în continuare evenimente foarte tentante atât din zona culturii cu ştaif, cât şi din cea actuală, tot mai populară, a divertismentului cu aspect cultural. În ce-i priveşte pe organizatori, au anunţat ’jde mii de participanţi în primul weekend, între care peste 10.000 de turişti străini. Mai departe, cifrele vorbesc ori trebuie să vorbească foarte grăitor (şi eficient) despre bilete cumpărate (în cazul când evenimentul nu-i „gratis”), despre nopţi de cazare, despre prânzuri şi cine în restaurante. Potrivit unui scurt reportaj ProTV, în medie, străinii au cheltuit deja, la Timişoara, 100 de euro/zi (de înţeles că peste preţul cazării şi breakfastului… cultural); ceea ce unuia ca mine i s-ar părea cam puţintel. De altfel, un italian întrebat în chestie (printr-o tradiţie, zice-se că italienii iubesc Timişoara), era cam consternat că, aşteptându-se la preţuri româneşti, a găsit preţuri medii italieneşti. Din altă perspectivă, timişorenii îi dau dreptate: parte din preţurile oraşului lor românesc (restaurante, terase etc.) au devenit, brusc, preţuri (cultural-)europene. Altfel, după un Sibiu european-cultural, Timişoara este în mod categoric fascinantă, cu beneficii reale înspre dezvoltare pentru cei care ştiu să le preţuiască şi să le încaseze acum şi pe urmă. În context, să reamintim că şi Suceava a concurat pentru… Reamintindu-ne, să-i acordăm meritul că s-a încumetat să încerce; nu-i chiar puţin lucru. Alţii nici n-au visat…