În plină iarnă, fără zăpadă, am trăit clipe unice în excursia organizată în capitala Cehiei de către domnul Gabriel Buciac – un experimentat în asemenea deplasări cu autocarul. La lăsarea serii, pe data de 20 ianuarie, un grup obişnuit, ca o familie numeroasă, vesel şi comunicativ, a părăsit Suceava îndreptându-se spre Praga de aur! Repede s-au înfiripat discuţii, întrebări, răspunsuri despre ceea ce va urma să parcurgem, o distanţă destul de mare până la locul amintit.
Pe la ora 3 am ajuns în Vama Petea pentru a intra în ţara vecină, Ungaria. Abia pe la ora 11, traversând Dunărea, s-a ivit în cale Bratislava, un oraş modern, cu o arhitectură aparte; construcţiile noi, dar şi cele vechi, furau privirile. Până la graniţa cu Cehia am tot admirat peisajele ivite în cale, fără mantia iernii, interesante şi atrăgătoare.
Vreme trecuse la mijloc, vorba humuleşteanului Ion Creangă, puţin obosiţi, dar atenţi să nu ne scape nimic vederii. Abia pe la ora 15 am ajuns în capitala ţării, curioşi să-i descoperim frumuseţile. Aici ne-a întâmpinat ghidul, doamna Ludmila Ciobanu, o moldoveancă de peste Prut, stabilită de mulţi ani în acest oraş, gata să treacă la derularea programului.
Încă de la început am remarcat frumuseţea metropolei înţesată cu multe construcţii vechi care şi-au păstrat blazonul: palate, castele, statui, biserici, catedrale, muzee, teatru, dar şi cele noi, peste tot istorie şi prezent sub semnul respectului faţă de trecut, culorile dominante fiind galben pal, gri, maro, verde pal, ornamente dintre cele mai variate, dovadă că mintea cehului a tot lucrat de-a lungul vremii, evidenţiind specificul local. Peste tot curăţenie impecabilă şi o atmosferă ca de sărbătoare.
Am străbătut la pas piaţa mare a oraşului, de formă dreptunghiulară, pavată cu piatră cubică, un spaţiu ce respiră istoria adâncă, adevărată. Aici am aflat captivante lucruri, am admirat frumuseţi neasemuite şi ne-am îmbogăţit cunoştinţele despre împăraţi şi regi care s-au luptat pentru destinul neamului, secvenţe din acele perioade fiind imortalizate peste tot. După informaţiile doamnei Ludmila, aproape fiecare loc are o legendă proprie, de aceea Praga poate fi numită şi un oraş al legendelor.
Un loc deosebit îl constituie clădirea cu ceasul astronomic, o bijuterie unică, veche şi originală. Oamenii se înghesuie aici ca la intrare la un meci de fotbal cu miză mare pentru a vedea minunea. Apar, pe rând, de sus în jos, anumite personaje. La un moment dat se înfăţişează şi moartea zbătându-se, spre deliciul spectatorilor. În final, un cocoş cântă, urmat de bătăile ceasului, numărul lor în funcţie de oră. L-am admirat şi noi de două ori, un adevărat miracol, la două ore diferite, ne-am fotografiat în faţa lui şi l-am tot privit cu încântare.
Podul lui Carol, nu departe de ceasul astronomic, a fost un alt punct de atracţie. El leagă cele două părţi ale Pragăi. Ghidul ne-a prezentat pe larg istoria lui, la unul din capete sunt două scări de coborâre, cea din stânga numită a bogăţiei şi cea din dreapta a iubirii, spune o legendă, fiecare ne-am ales-o pe cea considerată că ne reprezintă. La mijlocul podului, puţin mai aglomerat, se află un loc numit al „dorinţelor”. Unii trecători se opresc, mângâie cu o mână chipul Sfântului Jan Nepomuc şi îşi spun o dorinţă. O statuie a acestui credincios catolic se află şi la Suceava, în faţa Bisericii catolice.
Un alt moment ce a dat o notă în plus excursiei a fost plimbarea cu vaporaşul pe râul Vâltava. Doamna Ludmila nu a fost deloc prozaică, dimpotrivă, a folosit un vocabular bogat şi variat, într-o curată limbă românească, prezentându-ne ce se vedea pe cele două maluri ale râului.
Ne-a impresionat şi palatul ce constituie reşedinţa preşedintelui ţării, o construcţie impozantă pe care flutură steagul Cehiei şi al Uniunii Europene. Am prins şi un schimb de gardă de la poarta principală, urmărit de mulţi vizitatori care l-au imortalizat pe peliculă. Ne-au încântat şi statuia Madona neagră, turnul pulberăriei, blocul care parcă dansează, edificiile impunătoare şi din partea nouă a oraşului.
Întrucât în program a fost inclusă şi vizitarea „Turnului Eiffel”, o construcţie ce imită pe cea din Franţa, am poposit curioşi lângă ea. Are o înălţime de 60 de metri, cu şase picioare de susţinere şi un interior bine amenajat, cucerindu-i pe cei câţiva doritori de înălţime, încântaţi de ceea ce au putut vedea. Am coborât cu telecabina, îndreptându-ne spre centrul oraşului, lăsând ochiul să se minuneze de tot ceea ce întâlnea în cale. Nerăbdători, am ajuns într-o suprafaţa dă special amenajată unde se află Capul rotitor al lui F. Kafka. Chipul scriitorului este realizat din benzi de oţel inoxidabil, late de 10 centimetri. La fiecare oră capul se roteşte invers, benzile mişcându-se şi revenind apoi la poziţia iniţială.
Am văzut şi casa lui Kafka, precum şi Sinagoga, o construcţie reclădită, păstrându-i-se stilul şi coloritul.
După cum se ştie, Praga este renumită prin varietatea sortimentelor de bere, printre preferinţele cehilor numărându-se şi Staropramen, cu gust deosebit şi o culoare atrăgătoare.
Pe 23 ianuarie am părăsit încet oraşul, cu o uşoară umbră de regret că timpul trecuse atât de repede. De la gara metropolei, o clădire superbă, ne-am luat rămas-bun îndreptându-ne spre Bratislava pentru cazare. A doua zi, pe la ora 8:30, am părăsit capitala Slovaciei, o zi cu soare pe-a locuri, imagini atrăgătoare însoţindu-ne până la apropierea nopţii. Am trecut iar prin vamă pe la ora 18, păşind pe pământ românesc. La Suceava ne-am despărţit cu urări de sănătate şi cu promisiuni de reîntâlnire la proxima excursie.
Cei care nu au vizitat încă Praga, nu ştiu ce ratează.
Nu este o afirmaţie gratuită sau cu scop de reclamă, ci o sugestie binevenită.
EMIL SIMION
Comentarii