Cititor în vise

În urmă cu aproape trei decenii, după ce ieşisem din facultate, mă ademenise iluzia că aş putea fi cititor în vise cam aşa (foarte pe scurt): visătorul îşi povesteşte visul, iar receptorul se străduieşte să-l decodifice (cu oarece cunoştinţe din spaţiul psihologiei şi ştiinţelor limbajului) întocmai ca pe un text oarecare… Însă tot cercetând pe calea asta, destul de curând aveam să aflu că metoda era enunţată şi exersată încă din anii ’60 ai secolului trecut de J.M.E. Lacan. Astfel că am făcut bot şi am revenit la ale mele pe care le ştiţi. Dar am tresărit curios şi zâmbitor deunăzi, aflând că între meseriile care aşteaptă a fi puse în catalogul celor acreditate în acest an urmează a fi, pe lângă  „lucrător hotelier”(!), cea de „consilier de cuplu” (cumva diferită de treaba psihologului practician ori a psihoterapeutului care, în aria largă de consiliere, pot aborda şi chestiunile cuplului), dar şi cea de numerolog! Astrologi acreditaţi deja avem (cică mai numeroşi decât astronomii şi, desigur, astronauţii), iar pe aceiaşi linie continuând, nu-i deloc exclus ca în curând să se pună la fel problema ghicitorilor în cafea, în palmă ori în moacă (cu apropo la un Lombroso de odinioară!). Vor fi existând, de ce nu?, şi şcoli profesionale în materie, cursuri la post restant şi academii de apartament. Printre rânduri pricep că destui meseriaşi dintre cei avuţi în vedere a fi trecuţi la catastiful oficial există, iar clienţi… o-ho-ho! Doar Fiscul nu ştia la ce rubrică să-i încaseze.