> L.D. CLEMENT
A trebuit ca o bucureşteancă să fie ucisă de câini pentru ca subiectul câinilor fără stăpân (lepădaţi cam peste tot, înfometaţi şi înrăiţi, sălbăticiţi, înmulţindu-se în neştire…) să capete din nou anvergură naţională. A trebuit ca un om să moară pentru ca, circumstanţial, să se caute vinovaţi. A trebuit să moară nefiresc spre a se ridica iar o mulţime de întrebări cărora demult li se caută şi li se aşteaptă răspunsuri rapide, ferme, eficiente. Da, subiectul este (deocamdată) fierbinte, însă cu cât ne îndepărtăm de el, cu toată jertfa de neînchipuit, riscă să se răcească treptat, iar situaţia să rămână în „normalitate”, aşa cum este de prea mulţi ani, deşi teoretic există impresia că între timp s-ar mai făcut oarece. Dar totuşi unde-i buba împuroiată, unde ne sunt vulnerabilităţile sociale şi administrative?! În legislaţie, în structuri şi execuţie, în bugete, nu în cele din urmă în masa (că n-ar fi vorba doar de nişte excepţii) de oameni care au o anume opinie şi un anume comportament faţă de acest consacrat prieten necuvântător (doar lătrător…) al omului, inclusiv în masa celor care acceptă, tolerează, dau din umeri şi uită. Subiectul încă fierbinte este aşa de vast încât, la modul concret şi practic, cere răspunsuri inclusiv faţă de întrebări precum pe unde, noi, bipezii, alergăm (dacă avem chef de alergat şi nu prea avem locuri amenajate/recomandate) sau care ar fi datoriile proprietarilor faţă de terenurile lor (adesea nemarcate, neîmprejmuite, neadministrate…). Vor veni astfel de răspunsuri până ce să mai moară cineva ori, cu toţii, chiar vom aştepta – placizi şi indolenţi – încă o jertfă, spre a reînfierbânta subiectul?
Comentarii