Neculai (Nicu) Roşca reface un univers fascinant, cu oameni şi locuri emblematice pentru satul patriarhal bucovinean, care mai stăruie doar în amintirea urmaşilor.
Autorul ce şi-a descoperit această vocaţie are privilegiul de a fi moştenit spiritul neaoş ţărănesc care în discursul său narativ îmbracă forme stilistice originale. El face parte, aidoma personajelor sale, din categoria celor pentru care nevoia de a povesti ţine de o funcţie vitală atât de necesară, încât a-i lipsi de aceasta înseamnă a ignora o latură esenţială ce le conturează personalitatea.
Poveştile de luni ale lui Nicu Roşca îmi amintesc neostoita poftă de vorbă a vicovenilor care se adunau în „Crucile Drumului” sau în alte locuri, pe Remezău, precum sătenii din Moromeţii lui Marin Preda care veneau la covălia lui Iocan pentru a pune ţara la cale.
O notă particulară a acestor naraţiuni este finalul frapant care deschide o fereastră a imaginarului şi condimentează potenţialul emoţional al textului. Pur şi simplu, farmecul povestirii nu vine neapărat din insolitul întâmplărilor, ci din felul în care ne prezintă faptele autorul.
Pentru aceasta trebuie să ai darul de a crea imagini şi, implicit, emoţii. Oricât de banale ar fi subiectele, Nicu Roşca descoperă pentru sine şi pentru noi vibraţia care le animă, le dă culoare şi acel ceva care se potriveşte cu nevoia noastră de regăsire într-un timp al memoriei afective, al întoarcerii la izvoare şi la tot ce ne-a înseninat anii tineri.
Şi astfel povestitorul adaugă într-un virtual album literar chipuri, locuri şi clipe care toate la un loc ne aşază în vatra părintească, redându-ne câte ceva din lumea acelor vremi neasemuite.
Episoadele din Umbre sunt izvodite din realitatea lumii ţărăneşti cu care se identifică autorul. Lumea aceasta este una „ce credea în basme şi vorbea în poezii”, lumea satului bucovinean tradiţional, cu neostoita poftă de vorbă şi farmecul insolit al poveştilor spuse de bătrânii satului, care este şi farmecul scrierilor lui Nicu Roşca.
Umorul popular sănătos, bonom şi stratul de fabulos fac deliciul oricărui cititor, dezvăluind un talent de povestitor ce i-a fost hărăzit tocmai pentru ca memoria identitară să nu se piardă odată cu dispariţia celor trecuţi dincolo, care vin să ne amintească de unde ne tragem şi care e rostul nostru.
Printr-o amprentă stilistică originală, din povestirile sale se înfiripă spiritul autentic al neamului de ţărani căruia îi ridică un soclu epic exemplar, pentru o îndreptăţită pomenire în veac.
VICTOR IOSIF
N. red. – Victor Iosif este profesor, publicist, scriitor, membru marcant al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina.
Comentarii