Viteza de la oraş

> Adi PÎRGARU

Când aduci vorba despre zona rurală din România, cuvintele de ordine sunt domol şi alene. Parcă şi vezi vreo două vaci care merg la pas şi dau din coadă şi doi bătrâni care-şi aprind o „pacioacă” şi stau la poartă…

Când ajungi la oraş, lucrurile se schimbă exponenţial; nu ştiu cum se spune, ca de la imaş la asfalt. Este aglomeraţie, sunt reguli şi trebuie să te mişti repede.

Din ecuaţia care va urma vom scoate oamenii în vârstă pentru care trebuie să existe răbdare în orice situaţie. Orice om, din zona orăşenească, face cumpărături dintr-un magazin alimentar. Toată lumea îşi face un buget înainte de „atac”, iar apoi, odată cu acumularea produselor în coş, evaluează cam unde se află. Când ajungi la casa de marcat există, în zona citadină, două reguli clare. Trebuie să te pregăteşti cu o plasă, pungă, paporniţă să-ţi poţi pune produsele, iar apoi să pregăteşti banii cu care să plăteşti.

Dacă eşti nepregătit, când ajungi în zona vânzătoarei începe calvarul. Din sacoşa cu care ai fost la piaţă scoţi poşeta, din poşetă, cu greu, portofelul, din portofel, încă mai greu, banii potriviţi. Există chiar situaţia încă care nu-i ai şi lucrurile tergiversează. Atunci nu trebuie să te mai mire că oamenii care stau la coadă murmură fel de fel de vorbe neaoșe româneşti. La oraş, nu-i aşa?, timpul înseamnă bani.

Dacă la oraş te mişti ca în reluare, atunci ocazia pe care ai avut-o s-a pierdut sau, mai rău, există unul mai iute care ţi-a luat costiţa din fasole.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI