> Adi PÎRGARU
Există şi subiecte sensibile care trebuie tratate cu grijă, dar şi necesităţi care trebuie neapărat rezolvate… Cei mai cărunţi la tâmple dintre suceveni îşi aduc cu siguranţă aminte de vremurile în care coboram pe nişte scări şi intram în toaletele de la subsol. Erau puse în locuri „strategice” şi, deşi erau pline de tot felul de inscripţii, erau utile.
Acum, acelea nu mai există, iar în locul lor au apărut câteva cutii de plastic, gratuite, dar absolut insalubre şi jenante. Totuşi, în alte oraşe, tot în locuri cu aglomeraţie mare, există toalete unde plăteşti doi-trei lei, dar te poţi spăla şi de poţi ocupa igienic de ce necesităţi ai.
La noi, dacă nu este un „paznic” la toaletă, ce urmează este greu de descris…
Am fost în nişte munţi din judeţul Bihor, la o peşteră. Pe o coastă, am găsit un „obiectiv turistic”, o toaletă ca pe vremuri, cu ziduri, cu toate accesoriile, cum era cea de la Cetatea Sucevei. Când am intrat, mi-a căzut faţa: curăţenie exemplară, hârtie, apă curentă şi săpun. Cum se poate aşa ceva tocmai în creierii munţilor!?
La o adică, bun-simţ ar putea fi peste tot, chiar şi pe cele mai îndepărtate coclauri, unde tufele şi arborii umbroşi sunt din abundenţă. De aceea te miră că o toaletă urbană lipseşte tocmai „la asfalt”, una cu apă şi săpun.
Comentarii