Bucovina literară

…Din câte ştiu (fără documentări serioase pe subiect; dacă greşesc, să mă corectaţi!), în anii ’70 s-a consemnat o mare victorie a oamenilor locului că un magazin universal – primul mall al aşezării, cum s-ar zice astăzi – a primit numele „Bucovina”. Iar după aceea, potrivit unor inşi din epocă, un mare eşec a fost că echipa locală de fotbal, cu pretenţii la prima divizie (în care a şi nimerit, vreme de un an, înainte de ’89), nu s-a putut numi astfel. Însă cam tot de pe-atunci, în „Convorbiri literare” de la Iaşi, li s-a găsit loc (1982 – 1989) unor „Pagini bucovinene” care, apoi, în timp devenit prielnic, s-au aşezat, firesc, în continuarea istoriei culturale a zonei, paginile ca atare alcătuite sub numele „Bucovinei literare” ivite la Cernăuţi în 1942. Înţeleg că nu i-a fost tocmai uşor nici revistei editate la Suceava să facă faţă vremurilor, revistă care, de-a lungul anilor noştri, a reuşit să includă în paginile sale tot ce a fost şi este mai valoros atât din producţiile autorilor judeţului Suceava, cât şi din cele ale condeierilor care – aflaţi dincolo de graniţe, gravitând în jurul polilor româneşti de la Cernăuţi şi Chişinău –, continuă să gândească şi să scrie în sfera culturii româneşti, de asemenea ale celor din diaspora, cât şi ale prietenilor scriitori de mare valoare din întreaga ţară care, prin Suceava, convorbesc fluent şi convingător întru „Bucovina literară” care în 2022 numără 80 de ani de la început. Cel puţin dintr-o opinie de simplu cititor (dar care, de-a lungul anilor din urmă, a fost şi implicat în câteva rânduri în realizarea publicaţiei), „Bucovina literară” este o revistă consistentă, frumoasă, cu adevărat de mare ţinută. La adică un brand care le precede, dacă îmi permiteţi, la cel mai înalt nivel, pe cele administrative, turistice, comerciale etc. Din câte pricep eu, chemarea „Hai în Bucovina!”, în scrierile ei, în cărţile ei, în cunoaşterea ei intimă şi profundă, e veche şi statornică. S-a găsit şi se găseşte în Bucovina literară.