O filă dramatică din istoria noastră: Ultimatumul din iunie 1940

Pentru a cunoaşte mai bine istoria noastră şi a ne exprima dorinţa ca evenimentele dramatice prin care au trecut românii să nu se repete, pentru a omagia pe toţi eroii şi martirii care s-au jertfit pentru ţară şi neam, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Arboroasa” din Vatra Dornei, în colaborare cu Asociaţia „Cultul Eroilor – Regina Maria”, Filiala „Martirii Neamului” (preşedinte, pr.dr. Mihai Valică), a organizat – ca în fiecare an, la 28 iunie – la Catedrala „Sfânta Treime” din municipiul Vatra Dornei, o manifestare de evocare a Ultimatumului din iunie 1940. În deschiderea acesteia, pr. dr. Marius Magherca a oficiat un Te Deum în memoria celor căzuţi pe câmpul de luptă, decedaţi în lagăre şi închisori, în deportări, pentru vina de a-şi iubi ţara şi neamul, de a lupta pentru libertatea şi demnitatea poporului român. În cuvântul de învăţătură, distinsul preot a subliniat rolul acestor jertfe în istoria noastră, a îndemnat la neuitarea lor, la necesitatea unei bune înţelegeri între oameni şi neamuri, la necesitate de a ne ruga pentru pacea neamului nostru şi a întregii omeniri. Despre dramaticele urmări ale Ultimatumului, în special deportările din nordul Bucovinei, despre trenurile groazei, ce lunecau „pe oase, nu pe şine”, cum exprima într-un poem simbolic poetul şi ziaristul Vasile Bâcu, despre „Siberiile de gheaţă” a vorbit col. r. Ioan Abutnăriţei, preşedintele filialei Vatra Dornei a SCLRB. Scriitoarea Anica Facina a avut şansa de a descoperi în familia sa un calendar creştin ortodox pe anul 1941 şi a citat din articole care condamnau cu duritate rapturile din trupul ţării: nordul Bucovinei, Basarabia, nordul Ardealului, două judeţe din Dobrogea. M-am referit la una dintre cărţile deportărilor, „Lupii” de Margareta Spânu Cemârtan, supravieţuitoare a deportării, copil fiind, cu fratele, tatăl şi bunica, în regiunea Kurgan din taigaua siberiană. Autoarea se referă la condiţiile în care au fost transportaţi, timp de trei săptămâni, în vagoane pentru vite, până în gheţurile Siberiei, despre supravieţuirea în condiţiile lipsurilor şi umilinţelor la care erau supuşi deportaţii, despre orfelinatul prin care a trecut. Nici la întoarcerea, după 7 ani, în Mihăilenii copilăriei, n-a fost uşoară – nu şi-au regăsit casele şi bunurile; mai mult, erau consideraţi tot „duşmani ai poporului” de către „satana roşie” instalată la putere. Autoarea a devenit o înfocată luptătoare pentru dreptate şi adevăr, pentru unitatea neamului românesc.

Manifestarea s-a încheiat cu un „Omagiu martirilor” creat şi susţinut de scriitorul Gruia Ungurian.

La evenimentul de la Vatra Dornei au participat membrii asociaţiilor organizatoare, alţi dorneni şi vizitatori din staţiune… Şi credem că toţi ne-am pus întrebarea: De ce nu se recunoaşte că şi neamul românesc a trecut printr-un adevărat holocaust? Ne rugăm bunului Dumnezeu să dea înţelepciune mai-marilor lumii ca asemenea tragedii să nu mai fie posibile!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: