Ne-a învăţat să ne iubim Limba, Neamul, să fim adevăraţi Români!

> La dezvelirea bustului acad. Grigore Bostan din Budeneţ, Storojineţ

 Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de norii cenuşii ai uitării…

„Ca roua-n ceaţă te vei duce mâine / topit de ploi, dar limpezit de zbor. / Ştii bine doar atât – că va rămâne / în urma ta o pulbere de dor” scria Savantul, Scriitorul şi Profesorul Grigore Bostan în 1992, cu 30 de ani în urmă. Deşi timpul acoperă urmele omului pe pământ, nu poate acoperi raza de lumină lăsată în sufletul şi conştiinţa celor pentru care a rămas „o pulbere de dor”. Or, cel plecat în veşnicie şi-a lăsat lumina pe pământ prin faptele şi cuvântul ziditor, iar sufletul îi e nemuritor. Purtând „cununa tainelor cereşti”, „Păstorul Mioriţei” – scriitorul, profesorul, savantul şi academicianul Grigore Bostan, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică… Omul, Marele Patriot Român, fidel luptător pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, cel mai învăţat bărbat al neamului, care, „plecat spre văi, la rădăcine”, a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată” din crângul spiritualităţii româneşti – „un ram înmugurit”; iar de acolo, de sus, din Eterna, „continuă să verse-n glie lumină”.

Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el. Graţie Domniei Sale s-a revenit la grafia latină, la veşmântul firesc al limbii române.

Grigore Bostan a fost patriot prin însăşi esenţa sa

Graţie altui mare patriot al neamului, primarului comunei Ciudei, Anatol Piţul, în Ziua Sfintei Treimi, de hramul satului, la Budeneţ, baştina academicianului, Grigore Bostan „continuă să verse-n glie lumină”, memoria fiindu-i înveşnicită printr-un bust creat de tânărul sculptor dăruit cu har din Boian, Cristian Botă, nepotul altui mare patriot român Vasile Botă, bust inaugurat la 13 iunie a.c. în curtea gimnaziului care îi poartă numele din Budeneţ, comuna Ciudei, fostul conac al boierului Miculi, prin osârdia primarului Anatol Piţul, din iniţiativa lui Nicolae Hauca, preşedintele Asociaţiei „Pro Bucovina” din Cernăuţi, la propunerea istoricului Dragoş Olaru, cu susţinerea lui Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, şi cu sprijinul financiar al lui Ioan Iţco, preşedintele Fundaţiei „Iţco”, bunul nostru prieten şi întotdeauna săritor la nevoie, graţie căruia şi regretatului nostru coleg, scriitorului Dumitru Covalciuc, i-a fost înălţat un bust la Oprişeni.

Sfinţirea bustului şi slujba de pomenire au fost oficiate de părintele Roman Zbigli, parohul bisericii locale.

Am spus nu o dată: Dacă am avea în toate satele noastre româneşti asemenea primari ca Anatol Piţul, care are suportul consătenilor, al excepţionalei sale echipe, al soţilor Motrescu – Romena şi Gheorghe, dlui Radu Petraşescu, directorul Liceului nr. 1 din Ciudei, antreprenorului Titus Scripa, am avea multe realizări, am face multe lucruri frumoase pentru neamul nostru românesc din acest colţ mioritic de Ţară.

Evocând personalitatea proeminentă a celui care a fost Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române, primarul Anatol Piţul a avut cuvinte de gratitudine pentru toţi bravii noştri bărbaţi care au avut curajul iniţierii acestui reuşit proiect, care au contribuit la crearea şi instalarea bustului – sculptorul Cristian Botă, domnii Nicolae Hauca, Ioan Iţco, Dragoş Olaru, Vasile Bâcu etc., adresând alese mulţumiri Consulatului General al României la Cernăuţi, dnei Irina-Loredana Stănculescu, întregii sale echipe consulare, pentru susţinere şi înţelegere.

Spre regret, sponsorul bustului, Ioan Iţco, n-a avut posibilitatea să fie prezent la dezvelirea bustului, dar ne-a dăruit bucuria de a-l readuce la baştină, înveşnicind memoria celui care a semănat lumină, iubire şi unitate – scriitorul Grigore Bostan.

Cu multă pietate faţă de regretatul Grigore Bostan, însoţită de consilierul diplomatic Florin Stan şi de soţia sa Viorica, Excelenţa Sa dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, a avut un mesaj emoţionant pentru acel care a fost însăşi conştiinţa neamului, depunând întru veşnicia celui comemorat un superb coş de flori tricolore – ideal pentru care a trăit, a activat şi a creat Grigore Bostan.

Grigore Bostan, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea din Cernăuţi, membru în trei uniuni de creaţie – din Ucraina, România şi Republica Moldova, a rămas în cohorta personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina, o figură emblematică, multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiţionalist la cel modern şi postmodern, după cum scria fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său de la poale de Carpaţi. La aceste momente de vârf ale creaţiei eminentului scriitor s-au referit Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, şi vicepreşedintele Nicolae Şapcă, care i-a dedicat şi un poem, sora lui Gr. Bostan, prof. Floarea Andrieş, metodista Lilia Govornean, prof. Dorin Misichewici, Maria Mihailovici, director-adjunct pentru munca educativă la Liceul din Suceveni, Maria Nichiforescu, prof. la Liceul nr. 1 din Pătrăuţii de Sus etc.

În tot ce a făcut şi a realizat, a fost Român

Preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor bobul dragostei şi al unirii; se întrista mult când îi vedea pe lideri dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie uniţi… Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, „cărturar cu prestanţă universitar-academică”, autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice şi etnografiei româneşti din Bucovina, Grigore Bostan a fost, mai presus de toate, acel Domn pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriot care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menţinerea spiritualităţii în această oază a românismului înstrăinată de Ţară.

Grigore Bostan şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei de Română, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii. A fost scut de apărare pentru studenţi. Ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti, mai presus de orice punea interesele naţionale, ale Catedrei. A ştiut să depăşească momente dificile pentru a păstra Catedra. Cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, fidel luptător pentru cauza naţională, a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, fapt menţionat de dna Cristina Paladean, şefa Catedrei, prezentă eveniment împreună cu prof. Felicia Vrânceanu şi Diana Calancea.

 Cu toate că savantul Grigore Bostan îşi dădea titlul ştiinţific pe cel de poet, activitatea sa ştiinţifică a fost importantă şi i-a adus renume de Membru de Onoare al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe din Ucraina, SUA etc., fiind menţionat în enciclopediile lumii. Deşi punem la îndoială faptul că există oameni care nu pot fi înlocuiţi, Grigore Bostan, prin ceea ce a făcut pentru conaţionali, pentru continuitatea neamului, prin menţinerea românismului, demnităţii, e personalitatea de vârf a Bucovinei care până în prezent nu poate fi înlocuită de nimeni. E cea mai mare valoare a acestui spaţiu mioritic. N-am mai avut asemenea valori. Asemenea personalităţi notorii se nasc, probabil, o dată la o mie de ani.

Specificând meritele savantului, toţi cei care au venit să-l omagieze au sensibilizat că tezaurul pe care ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie; iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii. Osârduind împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, volumul „Pagini de literatură română”.

Pentru pace în Ucraina şi în lume au cântat micuţele gimnaziste, iar în înaltul cerului şi-au luat zborul porumbeii – simbolul păcii; un omagiu i-au adus vestitului lor consătean elevii de la Gimnaziul „Gr. Bostan” prin cântecele din zestrea bogată a neamului, interpretate pentru pace, cu dragoste de grai, de costumul şi obiceiul nostru popular, de datini; de asemenea, Gheorghe Stratulat, profesor la Şcoala Populară de Artă Cernăuţi.

Iar dacă sculptorul Cristian Botă n-a putut fi prezent, aflându-se într-o deplasare peste Ocean, din Boian a sosit o întreagă delegaţie în frunte cu patriotul Vasile Botă. (…)

Şi chiar dacă Grigore Bostan dorea mai mult să fie scriitor, rămâne profesor, în sensul cel mai bun al cuvântului. A fost şi un excelent ziarist. O perioadă scurtă de timp a activat la „Zorile Bucovinei”, fapt sesizat de jurnalista Felicia Toma. Dar şi îndeplinind funcţia de şef al Catedrei de Română îşi publica articolele, studiile în ziarul românilor din Ucraina. Întotdeauna scria adevărul, spunea ce îl durea, fără să aibă frică dacă va fi apreciat sau nu. Împreună cu soţia erau oaspeţi dragi la „Zorile Bucovinei”, participau la orice manifestare. Regretăm mult că nu i-am mulţumit îndeajuns Omului şi Savantului Grigore Bostan pentru susţinerea ziarului în timpuri dificile pentru publicaţia noastră, când, în 2004, bisăptămânalului i-a fost sistată finanţarea de către statul ucrainean. El a fost unicul care a avut curajul şi îndrăzneala să ne ia apărarea!

Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de norii cenuşii ai uitării. În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român. Mai bine zis, nu putem vorbi la timpul trecut despre Grigore Bostan. El nu a fost… El este, cu amintirea luminoasă îi păstrăm în colţul inimii şi lacrima.

„…mă voi întoarce-atunci la rădăcini / unde se zbat seminţele în hume / să port pe braţe tinere grădini / cum port un dor de glie-n astă lume…” scria inspirat poetul care a rămas „pe-acest hotar, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, o „frunză-nrourată”, „în crâng un ram înmugurit”. Sperăm că de acolo, de sus, din Eterna, de unde „continuă să verse-n glie lumină”, Grigore Bostan ne aude, ne îndrumă să ne păstrăm demnitatea şi verticalitatea identitară, să nu devenim corbi ce-şi „scutură blestemele din pene …în mirişti şi dumbrăvi bucovinene… Ce se visează vulturi în Carpaţi…”.

Felicia NICHITA-TOMA,

 „Zorile Bucovinei”, Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: