Zvon de primăvară

…De vreo doi ani de zile (de pandemie, de restricţii) n-a mai fost Sala de Arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei plină-ochi de oameni dornici să se reîntâlnească cu o carte, cu un autor, cu o personalitate a scrisului. Iar prima astfel de întâlnire a fost, recent, tocmai cea prilejuită de lansarea primului volum postum de versuri (altfel, prima lansare a unei cărţi ce-i poartă semnătura) a discretului poet Ion Paranici, fost redactor-şef al cotidianului „Zori noi”, iar apoi al cotidianului „Crai nou” din Suceava! În anotimp de perpetuă renaştere şi reînviere, prilej pentru numeroase – profunde şi nuanţate – aduceri aminte, totodată prilej de consolidare – spre promisă neuitare – a unor gânduri întru fapte cu rezultate perene. Nu puţini au fost cei care au vorbit şi despre arborele (arborii…) din versurile poetului şi ziaristului evocat cu atât drag şi respect. De cei care, iată, peste ani – inclusiv în jurul numelui său şi al memoriei sale – constituie reprezentanţi ai familiei lărgite (din redacţie până la cititori) a cotidianului „Crai nou”. Context în care, ca de la sine, s-a-nfiripat şi gândul de netăgăduit că pământ sănătos şi fertil a pus Ion Paranici la rădăcinile arborelui ce-a fost şi este ziarul, arbore trainic ale cărui foi mereu înnoite răsună şi vor răsuna, spunându-vă povestea…