Răscoliri prin istoria ce strigă din morminte

 Un nume pentru neuitare: Grigore Pantazi, crainic al frumosului românesc din Bucovina 

Toţi şi toate, mai ales cele bune, se uită, spun unii… Şi au dreptate. Dar iată că se găseşte cineva care să scoată din uitare nume ce-şi merită viaţa cea veşnică aici pe pământ, nu doar în ceruri. Scriu acestea cu un pic de stânjenire pentru propria-mi ignoranţă. N-am ştiut aproape nimic despre personalitatea lui Grigore Pantazi până la invitaţia lui Sergiu Barbuţă de a participa la comemorarea acestei ilustre personalităţi de cultură la împlinirea 150 de ani de la naştere, manifestare organizată de Societatea de cultură „Valea Prutului”, împreună cu Alexandru Muntean, preşedintele Asociaţiei sportiv-culturale „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, şi Vladimir Acatrini, preşedintele Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni, care împarte cu arhivistul Dragoş Olaru au meritul de a fi scos din uitare acest nume.

Dar câte nu le ştim, peste câţi înaintaşi lăsăm să se aştearnă praful prin arhive, să le distrugă urmele bălăriile prin cimitire – e gândul ce mă obsedează după slujba de pomenire oficiată de preotul Cristofor Gabor, parohul micii, dar încărcatei de istorie biserici „Trei Ierarhi” din vechiul cimitir din Cernăuţi! Este, însă, Biserica veşnic vie, care „nu uită pe nimeni”, după cum a spus părintele Cristofor, mulţumind tinerilor membri din „Valea Prutului”, cu suflet şi inimă mare, pentru râvna lor de a-şi cinsti înaintaşii şi a avea grijă de mormintele lor. Cu părere de rău, mormântul lui Grigore Pantazi n-a fost găsit, dar, conduşi de Dragoş Olaru şi Vladimir Acatrini, am aprins lumânări şi pentru ilustrul fiu la mormântul mamei sale, nobilei Nadina de Pantazi (1852-1932).

Sergiu Barbuţă şi prietenul său Alexandru Cociurca nu pot să nu ştie totul despre Grigore Pantazi, pentru că acest nume e legat de vatra lor natală, Costiceni. Descendent al unei nobile familii de boieri din Moldova, Grigore Pantazi s-a născut la Costiceni, la 24 ianuarie (5 februarie) 1872, sfârşindu-şi drumul pământesc la 11 iunie 1939 în suburbia Horecea a Cernăuţiului. În acest răstimp s-a făcut cunoscut în diverse domenii ale artelor frumoase, ca regizor de teatru, muzician, actor, poet, coregraf şi sculptor. Care dintre acestea i-au adus renume? Probabil, prima sa dragoste a fost pictura, căci a început cu studierea picturii la Cernăuţi, apoi a urmat studiile la Viena. În calitate de coregraf s-a afirmat cu operetele naţionale „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, „Moş Ciocârlan” de Tudor Flondor, alte spectacole ale Societăţii „Armonia”. Ca pictor şi-a făcut un bun renume prin participarea cu o serie de tablouri din viaţa lui Ştefan cel Mare la comemorarea Domnitorului în 1904 la Mănăstirea Putna, unde a fost observat de guvernatorul Bucovinei, care a intervenit pentru trimiterea artistului la Viena. Românul din Cernăuţi se bucura de mari onoruri la curtea regală din Viena. Şi nu numai la Viena, la Bucureşti, bunăoară, regina Elisabeta, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, l-a primit la castelul Peleş, iar mai târziu la reşedinţa de la Curtea de Argeş.

Şi încă un fapt deosebit de interesant din biografia sa: a condus 18 ani ediţia în română a „Monitorului Oficial” austriac din Viena, ceea ce ne demonstrează că în capitala imperiului apăreau publicaţii în română. Faptul că a montat pe scenele cernăuţene suita de feerii „Tricolorul”, „Cântecul neamului”, „Luceafărul” îi pune în evidenţă virtuţile de exponent al spiritualităţii româneşti, de animator al culturii naţionale. Edificatoare este contribuţia sa la manifestarea consacrată lui Eminescu din 1914 la Cernăuţi. Reprezentaţiile sale teatrale şi de balet au avut loc în mari oraşe din România şi din străinătate. Între anii 1927 şi 1934 a ocupat funcţii importante în Ministerul Culturii şi Artelor al României, a făcut parte din serviciul consular pe lângă Delegaţia română la Viena.

A avut parte să se stingă pe pământul natal, la care a revenit după triumfurile prin străinătăţi. Spre deosebire de viaţă, oricât de scurtă ar fi ea, moartea durează doar o clipă şi nici nu doare… Doare numai gândul la moarte, numai teama de ea. Poate că moartea nici nu există, sigur nu există pentru cei care au lăsat ceva demn de amintire în urma lor. Printre nemuritorii din acest cimitir îl avem şi pe Aron Pumnul, pomenit cu pioşenie în ziua comemorării lui Pantazi nu doar pentru că ne aflam în ajunul datei când a fost luat la Domnul. E un sfânt ritual ca întotdeauna când ajungem aici să ne amintim de el şi de lacrimile lui Eminescu la mormântul profesorului iubit.

Până la visata primăvară…

Nu poate fi decât trist prin cimitire, chiar şi în dalbe zile, când ninge ca-n poveşti şi iarna aşterne imaculate veşminte peste toate mizeriile pământului. Dar mai trist decât oriunde e în vechiul cimitir din Cernăuţi, aşa ca în duminica de 23 ianuarie, când am păşit pe cărările ce ne scot în faţă morminte în stare de agonie ale unor mari bărbaţi de odinioară, făuritori de istorie, apostoli ai românismului în Bucovina. Au şi mormintele moarte, păgubitoare pentru viitorul celor care ar trebui să le poarte de grijă, o moarte care doare ca la despărţirea de cineva drag – cu acest gând am umblat prin cimitirul din Cernăuţi, din urma cercetătorilor acestor locuri, Dragoş Olaru şi Vladimir Acatrini. După slujba de pomenire şi momentul comemorativ pentru cel care a fost Grigore Pantazi, o personalitate polivalentă, de mare talent, cu renume european, Dragoş Olaru s-a oferit să ne poarte prin istoria lăsată să dormiteze în morminte. Deşi Grigore Pantazi a murit, relativ, nu atât de demult (anul 1939), organizatorii manifestării comemorative n-au reuşit să-i găsească mormântul sau poate nici nu mai este, fiind aşezat altcineva pe acel loc, aşa cum se întâmplă în ultimii ani. Ne-am oprit la mormântul mamei sale. Crucea s-a desprins de la postament, dar n-a dispărut şi urmează să fie montată. Dar până a ajunge acolo am ascultat relatările lui Dragoş Olaru la mormântul pictorului Epaminonda Bucevschi (3 martie 1843-1 februarie 1891), cugetând asupra cuvintelor gravate pe monument: „Omul ca earba – zilele lui ca floarea câmpului”. La cumnatul lui Mihai Eminescu, profesorul Ioan Drogli (primul soţ al Aglaiei), am găsit pe lespedea funerară înscris şi numele Victoria, fapt ce confirmă că sora lui Eminescu, înaintea celor doi fii, a mai avut o fiică, pe Victoria. La cripta familiei Şesan (arhipresviter stavrofor Valerian Şesan, profesor universitar 28 iunie 1878-10 mai 1940), Dragoş şi-a amintit de vizita la Cernăuţi a unui nepot de-al profesorului şi de bucuria acestuia de a găsi mormântul bunicului într-o stare îngrijită. Pe alt monument funerar, alături de numele Casandra Tomaşciuc, născută Şesan, citim numele Catinca Pumnul, soţia lui Aron Pumnul…

Aşa, cu dese opriri, am ajuns până la aleea, mai bine zis fosta alee, a eroilor, unde în perioada interbelică au fost adunate osemintele ostaşilor căzuţi în Primul Război Mondial şi amenajat un complex memorial de către Societatea „Cultul Eroilor”. Proiectul includea monumentul central şi cripta eroului necunoscut, precum şi patru troiţe de stejar. De asemenea, au fost înălţate zidurile dimprejur şi poarta la intrare în cimitir, pe acoperişul căreia erau două cruci din fier forjat. Toate acestea au dispărut fără urmă, ca să nu se mai păstreze ceva românesc. Ţinând cont de experienţa amară a trecutului, e foarte important nu doar să cunoaştem, ci şi să se muncească pentru recuperarea valorilor pierdute, lucru început cu zel de Societatea Victimelor Represaliilor Staliniste „Golgota” a românilor din Ucraina în parteneriat cu Asociaţia pentru Protecţia Patrimoniului din România. Preşedintele Societăţii „Golgota”, Vasile Rauţ, spune că a inclus în proiect 30 de morminte, la 17 din ele fiind pusă la punct toată documentaţia necesară şi, din primăvară, urmând să înceapă lucrările de restaurare de specialişti competenţi din România. Numai să fie pace în ţară, căci şi morţii au nevoie de cer senin.

 MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI