La împlinirea a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, preoţii din Protopopiatul Fălticeni au marcat această zi solemnă din istoria poporului român printr-o serie de evenimente care au avut darul de arăta cât de important a fost acest pas făcut pentru făurirea idealului nostru românesc.
Evenimentul s-a desfăşurat luni 24 ianuarie 2022, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în Biserica „Sfântul Ilie” din municipiul Fălticeni, începând cu slujba de Te Deum oficiată de părintele protoiereu Adrian Dulgheriu împreună cu un sobor de preoţi, în amintirea făuritorilor Unirii din 1859. Răspunsurile la strană au fost oferite de preoţii din parohiile din Protopopiatul Fălticeni, iar apoi un grup de copii ai parohiei, coordonaţi de dna învăţătoare Maftei Camelia, a prezentat un frumos program dedicat acestei zile deosebite. Programul s-a încheiat cu un recital de cântece patriotice susţinut de preoţii din Corala „Sfântul Ioan de Râşca” a Protoieriei Fălticeni.
În partea a doua a zilei, într-o atmosferă plăcută, a avut loc conferinţa despre Mica Unire la sediul Protoieriei Fălticeni, ce a fost susţinută de către dl lector. univ. dr. Bogdan Constantin Neculau, de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
În cuvântul de deschidere rostit cu ocazia evenimentului aniversar, părintele protoiereu Adrian Dulgheriu a făcut referire la momentul istoric şi contribuţia Bisericii româneşti la păstrarea şi cultivarea conştiinţei noastre, îndemnând „mai mult ca oricând la unitate într-o societate care se îndreaptă într-o direcţie greşită, ducând la divizare între oameni. Cred că este de datoria noastră, a Bisericii şi a preoţilor să ne unim nu doar în credinţă, ci şi în unirea noastră ca neam”.
Invitatul special a prezentat într-o manieră proprie evenimentele premergătoare ce şi-au atins scopul, şi anume Unirea Principatelor Române, la care cea mai mare contribuţie au avut-o clericii Bisericii Ortodoxe Române, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova (5 ianuarie) şi în ara Românească, pe data de 24 ianuarie 1859. „Biserica a avut o contribuţie deosebită, întrucât am putea spune că domnitorul Cuza a avut marele privilegiu de a fi ales în Ţările Române, când a fost anunţat şi proclamat pe data de 5 ianuarie şi 24 ianuarie 1859, de către mitropoliţii Sofronie al Moldovei, şi Nifon al Ungro-vlahiei. Implicarea Bisericii în alegerea lui Cuza a limitat reacţia antiunioniştilor de atunci, datorită faptului că a primat interesul naţional, şi nu cel personal de partid”.
În continuarea prelegerii, dl prof. Bogdan Neculau a adus aminte de soarta războiului din Crimeea în care „ruşii au fost înfrânţi, ceea ce a adus la un armistiţiu între marile puteri, punându-se în vedere pentru prima dată pe plan internaţional problema Unirii Principatelor Române. Astfel, la Conferinţa de la Viena din 1855 şi urmare a Tratatului de la Paris din martie 1856, la care au participat Imperiul Habsburgic, Anglia, Austria, Franţa, Prusia, Rusia, Sardinia şi Imperiul Otoman, s-au stabilit primii paşi în vederea realizării Unirii Principatelor Dunărene… La Iaşi s-a format Divanul ad-hoc în care a fost constituit o adunare consultativă cu scopul de a exprima voinţa populaţiei cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Acestea erau alcătuite din boierime, reprezentanţii Bisericii şi ai ţărănimii, iar preşedinţii erau mitropoliţii. În primă fază, alegerile au fost fraudate de cei care erau ostili Unirii, din cauza intimidării ierarhilor şi preoţilor, fapt adus în vedere Comisiei Europene care se afla la Bucureşti. Astfel că la Iaşi a fost convocat un nou Divan de către Mitropolitul Sofronie al Moldovei, în 22 septembrie 1857, care a şi săvârşit slujba Te Deum în Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” şi în care arhimandritul Neofit Scriban a avut o cuvântare curajoasă în care i-a mobilizat pe toţi cei prezenţi în Piaţa Unirii. Divanul din Muntenia s-a desfăşurat cu acelaşi grafic la 30 septembrie în acelaşi an, având următorele hotărâri: unirea principatelor într-un stat cu numele de România, precum şi neutralitatea pământului principatelor. Au urmat adunările elective din ianuarie 1859, care au fost prezidate de mitropoliţii Sofronie al Moldovei şi Nifon al Ţării Româneşti, în care alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în cele două Ţări Româneşti, în unanimitate, a arătat impactul major al Bisericii în înfăptuirea acestui ideal. Au trecut 163 de ani de la uralele acelui eveniment şi ce am făcut noi cu ceea ce ne-au lăsat înaintaşii noştri? Unde sunt conducătorii noştri de odinioară, care n-ar fi negociat vreodată valori ca familia, credinţă, neam, patrie sau pământul ţării” a concluzionat, la final, dl prof Neculau Bogdan.
În încheiere, părintele protoiereu Adrian Dulgheriu a mulţumit dlui prof. Bogdan Neculau pentru frumoasa cuvântare, în care a adus elemente noi şi care ne-a făcut să reflectăm mai aprofundat adevărata importanţă a evenimentelor din acea perioadă. Mulţumim părinţilor şi celor care s-au implicat şi ostenit, dedicându-şi din timpul lor pentru a participa la acest eveniment, în care dăm Slavă lui Dumnezeu pentru această frumoasă zi, pe care aş încheia-o cu rugăciunea pe care a rostit-o Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei, când l-a proclamat domnitor al Principatelor Române, zicând: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, aruncă-ţi privirea ta asupra inimilor noastre şi nu slăbi cugetul fiilor tăi. Uneşte-i pe toţi într-o simţire şi fă ca inimile lor să aibă aceeaşi bătaie pentru ţara lor”.
Pr. GEORGIAN ROTAR
Comentarii