> Acumularea de forţe militare la graniţă e parte din scenariul războiului psihologic
În prezent, Federaţia Rusă desfăşoară un război psihologic pe mai multe planuri, având ca scop principal revanşa în faţa NATO după umilinţa cauzată de colapsarea URSS şi pierderea sateliţilor estici din Pactul de la Varşovia. Rusia consideră contextul actual favorabil unei renegocieri cu SUA a sferelor de influenţă după eşecurile politico-militare americane din Irak, Afganistan şi Siria. De asemenea, Rusia consideră că deţine în acest moment supremaţia mondială în materie de rachete balistice şi consideră triada nucleară pe care o deţine ca fiind cel mai important atu de negociere.
Scopul Federaţiei Ruse în Ucraina nu este ocuparea militară în forţă, ci impunerea prin diverse metode a unui regim politic prietenos care să excludă integrarea Ucrainei în NATO şi UE. În acest sens, de la debutul confruntărilor politice şi militare, Federaţia Rusă a urmărit «ucrainizarea» conflictului, negarea implicării statului rus în conflict, naraţiunea susţinută de partea rusă fiind cea a unui conflict între ucrainenii din vest cu ucrainenii filoruşi din est, formula diplomatică stabilită cu Franţa şi Germania fiind impunerea unor negocieri politice între guvernul de la Kiev şi liderii republicilor separatiste Doneţk şi Lugansk.
Federaţia Rusă e conştientă că poate ocupa militar Ucraina cu preţul unui carnagiu, dar nu va putea câştiga pe termen lung simpatia şi sprijinul populaţiei ucrainene. Din acest motiv confruntarea militară e foarte puţin probabil să fie declanşată, acumularea de forţe militare la graniţă făcând parte din scenariul războiului psihologic.
Experienţa istorică ne arată că, odată ce armata rusă pleacă la război, întotdeauna atacul este în adâncime şi întotdeauna strategii ruşi se folosesc de stratageme şi diversiuni pentru a-şi păcăli adversarii. Astfel, dacă armata rusă ar ataca Ucraina, într-un război anunţat din timp şi într-o regiune cunoscută, NATO ar concentra ajutoare logistice pentru consolidarea frontului; dacă armata rusă ar ataca în adâncime într-o zonă în care NATO nu se aşteaptă, succesul ar fi maxim şi ar antrena şi descongestionarea frontului ucrainean, deoarece NATO ar muta infrastructura militară către noua direcţie de atac.
Care este ţara care după SUA crează cele mai mari probleme Federaţiei Ruse? Turcia! Aceasta deţine a doua armată ca mărime din cadrul NATO; a creat mari probleme armatei ruse în Siria; a creat şi patronează o organizaţie pan turcică care cuprinde statele turcofone din Asia Centrală foste membre ale URSS; a înarmat şi sprijinit Azerbaidjanul în conflictul militar cu Armenia; a sprijinit revoltele naţionaliste din Kazahstan; urmăreşte renaşterea otomanismului şi reînvierea Califatului otoman; a transformat Catedrala Sf. Sofia pentru a doua oară în moschee; patriarhul ecumenic ortodox din Constantinopol, care este cetăţean turc, a sprijinit ruperea ortodoxiei ucrainene de cea rusă; a transferat armament modern şi drone Ucrainei, a refuzat recunoaşterea încorporării Crimeei în Federaţia Rusă.
Armata rusă are capacităţi masive de atac în nordul Turciei – în Crimeea, în sudul Turciei – în Siria şi în estul Turciei – în Armenia. Să nu uităm că Rusia a lovit ţinte ISIS în Siria cu rachete trase de pe nave din Marea Caspică.
ADRIAN BOTEZATU,
politolog, doctor în geografie politică
Comentarii