TAINA MATERNITĂȚII ÎNTRU FECIORIE A MAICII CELUI UNUL-NĂSCUT

†CALINIC, prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI DIN ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Har, pace şi ajutor de la Preamilostivul Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!

Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, preacuvioase maici, iubiţi credincioşi şi credincioase,

  1. Sfântul Evanghelist Matei, după ce prezintă descendent – ca Om – genealogia Mântuitorului Iisus Hristos (Matei 1, 1-16), spre deosebire de Sfântul Evanghelist Luca, care o prezintă ascendent, ca Dumnezeu (Luca 3, 23-38), redă episodul Naşterii lui Iisus Hristos astfel: „Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 18).
  2. Precizarea: „fără să fi fost ei înainte împreună” subliniază, în mod elocvent, lucrarea Duhului Sfânt în actul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Nicidecum nu poate fi folosită ca argument în favoarea ipotezei potrivit căreia, ulterior, Iosif ar fi cunoscut-o pe Maria şi ar fi avut împreună fii şi fiice, aşa cum tendenţios încearcă să susţină adversarii declaraţi ai Ortodoxiei, care, pornind de la o confuzie de ordin terminologic, şi anume sensurile cuvântului „frate” (ah) în limbile semitice (frate drept, frate vitreg, văr, rudă apropiată), pun la îndoială pururea-fecioria Născătoarei de Dumnezeu.
  3. Cel Unul-Născut, Iisus – Cuvântul lui Dumnezeu Care „S-a făcut trup” (Ioan 1, 14) –, nu este fiul Dreptului Iosif, nu se numără printre copiii lui, despre care se face vorbire în Sfintele Evanghelii, mai exact: Iacov, Simeon, Iuda şi Iosif şi cele trei fete (Matei 12, 46-47; Marcu 3, 31-32; 6, 3; Luca 8, 19-20), care de fapt sunt verişorii de gradul al doilea sau rude prin alianţă ale lui Iisus, ci numai al Mariei. Maria „a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut” (Luca 2, 7), Căruia i-a pus numele Iisus (Luca 2, 21), zămislit fiind „de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20).
  4. Adevărul că zămislirea Pruncului Iisus de către Maica Domnului nu a fost rodul unei uniri trupeşti, ci a fost o lucrare exclusiv dumnezeiască, reiese şi din faptul că „Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns” (Matei 1, 19).
  5. De altfel, lucrul acesta a fost certificat şi de Sfântul Arhanghel Gavriil, cel care a numit-o „plină de har” şi „binecuvântată între femei” (Luca 1, 28) şi care i s-a arătat în vis lui Iosif, bărbatul providenţei, unchiul Mariei, potrivit unei tradiţii apocrife, grăind: „Nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20).
  6. Aici avem dovada – rostită nu de un om, ci de îngerul lui Dumnezeu – că Fiul lui Dumnezeu, cu voia Tatălui şi cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt, Şi-a luat trup din Preacuratele sângiuri ale Preasfintei Fecioare, pentru răscumpărarea noastră şi pentru ca noi să avem viaţă veşnică (cf. Ioan 3, 16).

Dreptmăritori creştini,

  1. Mesajul îngerului reiterează revelaţia lui Dumnezeu prin Sfântul Proroc Isaia, cu şapte sute de ani înainte de Naşterea lui Hristos: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), „care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).
  2. Zămislirea lui Iisus Hristos nu s-a făcut pe căi naturale, ci prin mijloace supranaturale, mai presus de înţelegerea omenească: „Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35), îi descoperă Sfântul Arhanghel Gavriil Fecioarei Maria.
  3. De remarcat este faptul că îngerul îi vesteşte ceva străin de rânduiala firii: Întruparea lui Hristos – Fiul Celui Preaînalt. Este unic în istorie faptul că un prunc s-a născut dintr-o fecioară, „fără sămânţă bărbătească”, care şi după naştere a rămas fecioară, „spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ” (Efeseni 1, 10).
  4. Cum s-a consumat taina zămislirii lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt, în pântecele fecioarei? Rămâne o taină a Preasfintei Treimi nerevelată nouă, ci doar Fecioarei Maria, celei care a fost aleasă de Sfânta Treime, pentru viaţa plină de virtute, fiind întâia între sfinţi, „mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

  1. Naratorul, vrând să argumenteze pururea-fecioria Maicii Domnului, care îşi împlineşte fecioria prin această binecuvântată maternitate divină, înlocuieşte numeralul ordinal „întâiul născut”, care la evrei desemna pe primul născut de parte bărbătească, indiferent dacă mai avea fraţi sau nu (Ieşirea 13, 2), cu cel cardinal, „Unul-Născut”, care înseamnă nu numai primul născut, întâiul, ci şi unicul, după cuvântul lui Dumnezeu, Care spune: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi nu este alt dumnezeu afară de Mine” (Isaia 44, 6).
  2. Însă dincolo de acest argument lingvistic, cel mai convingător este argumentul divin: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi niciun om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă” (Iezechiel 44, 2).
  3. Iisus, steaua prezisă de Valaam, care „răsare din Iacov” (Numeri 24, 17), numai „se socotea” că este fiul lui Iosif (cf. Luca 3, 23), căci, în fapt, spune Sfântul Proroc Miheia: „obârşia Lui [Iisus – n.n.] este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).
  4. Fecioria în maternitate a Maicii Domnului, prevestită de profeţii veterotestamentari (Facerea 3, 1; Isaia 7, 14; Ieremia 23, 5-6; 31, 4; Iezechiel 44, 1-3), va fi înţeleasă abia după Învierea lui Hristos, pentru că nici una, nici cealaltă nu vor strica peceţile.

Dreptmăritori creştini,

  1. Odată cu adumbrirea de către Duhul Sfânt a Fecioarei Maria, Care a ales-o să fie Maica Domnului, şi cu Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, istoria omenirii capătă sens. Retrospectiva „paradisului pierdut” prin neascultarea protopărinţilor este înlocuită cu perspectiva Împărăţiei lui Dumnezeu.
  2. Fecioara a zămislit şi a născut în chip minunat, fără a simţi durerile naşterii (cf. Isaia 66, 7), pe Fiul Cel Unul, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, pe Domnul nostru Iisus Hristos, plinirea credinţei noastre, Care n-a stricat nici fecioria ei, nici nu S-a despărţit de sânul părintesc.
  3. Mântuitorul Iisus Hristos trebuia să fie Om adevărat şi Dumnezeu adevărat pentru ca, înfiindu-ne, să ne ridice la dumnezeiasca slavă a celor cereşti şi astfel să dobândim sfinţenia, ca voie a lui Dumnezeu (cf. 1 Tesaloniceni 4, 3).
  4. Dumnezeu l-a căutat dintotdeauna pe om şi-l va căuta, pentru că l-a făcut din iubire şi nu oricum, ci după chipul Său. Iar atunci când omul, prin păcat, s-a îndepărtat de Dumnezeu, El l-a strigat pe nume: „Adame, unde eşti?” (Facerea 3, 9).
  5. Dumnezeu îl strigă pe om chiar şi atunci când omul este în afara ordinii stabilite de El prin porunci şi legi. Desigur, depinde exclusiv de acel om dacă vrea să-I răspundă sau Îi întoarce spatele lui Dumnezeu. Depinde!

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

  1. Am încercat să vă pun la suflet, spre înţelegere, Taina Întrupării şi Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, dar şi a cinstirii Maicii Domnului, cinstire de care Fecioara Maria s-a bucurat din timpul vieţii sale pentru Cel născut şi alăptat şi care a fost confirmată de Fiul ei prin cuvintele: „Aşa este” (Luca 11, 27-28), adresate femeii din popor ce a fericit-o pe Maica Sa, pentru ca şi voi să sporiţi închinarea şi cinstirea celei care a răspuns chemării lui Dumnezeu, „plină de har fiind” (cf. Luca 1, 28-38), zicând asemenea Elisabetei, mama Sfântului Ioan Botezătorul: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42).
  2. Să nu ezităm să însoţim acest prinos de laudă al Elisabetei cu mergerea, mai ales atunci când suntem cercetaţi de suferinţe, boli şi moarte, la icoanele şi izvoarele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, mijlocitoarea noastră permanentă înaintea lui Dumnezeu, confirmate de-a lungul timpului de nenumăratele mărturii lăsate de beneficiarii acestora, printre care nu de puţine ori m-am numărat, şi reţinute în paginile numeroaselor monografii şi cărţi ale mănăstirilor şi bisericilor din al căror patrimoniu fac parte.
  3. Să ne străduim, aşadar, făcându-ne timp, să-L primim şi să-L înveşnicim pe Pruncul Iisus în inimile noastre, sfinţindu-ne viaţa prin lucrarea bineplăcută a virtuţilor şi sporind cunoaşterea lui Dumnezeu prin citirea Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi, precum şi a altor cărţi folositoare de suflet, care aşteaptă tăinuite în nenumărate biblioteci.
  4. Sigur, unii dintre noi ne vom bucura zilele acestea, participând la slujbele Bisericii, ascultând colindele, privind bradul împodobit sau luând masa împreună cu familia, aşa cum este tradiţia noastră, însă nu tot aşa se vor bucura cei care i-au pierdut pe cei dragi, seceraţi de epidemia aceasta, care pare a fi fără de sfârşit, sau cei care trec în zilele acestea prin suferinţă, boală şi moarte.
  5. Nădăjduind că vom trece, cu harul lui Dumnezeu, peste aceste încercări, dureros de nemeritate, Vă mulţumesc, iubiţi credincioşi şi credincioase, pentru dragostea cu care aţi susţinut şi în acest an lucrarea Bisericii la nivel de patriarhie, aici mă refer la susţinerea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, de eparhie, dar şi la nivel de parohie.
  6. Vă doresc, cu prilejul sărbătorilor Naşterii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului, dar şi ale sfinţilor care sunt prăznuiţi în această perioadă de bucurie şi de înălţare duhovnicească, ani mulţi, buni şi sănătoşi, cu sporite împliniri spirituale, profesionale, intelectuale şi materiale, vouă şi tuturor celor ale căror nume au fost pecetluite în apa Sfântului Botez, dar şi celor ce vă numiţi Cristian, Cristiana, Emanuel, Emanuela şi „toate câte alte nume ale cerului le purtăm pecetluite în inimile noastre”.

Al vostru, pentru tot binele rugător,

†CALINIC

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: