Pentru că timpul trece şi fiecare zi pe care o pierdem ne rupe file din calendarul vieţii, aş vrea să-mi exprim câteva gânduri despre ţara în care trăiesc, România.
Fac parte din prima generaţie de după al Doilea Război Mondial care a intrat în clasa I. Păstrez carnetul de elev şi redau câteva citate de epocă: 1. „Pentru ţara ta, pentru Neamul tău, copile, întăreşte-ţi braţul, luminează-ţi mintea, înfrumuseţează-ţi sufletul!”; 2. „Trăiască Regele/ În pace şi onor,/ De ţară iubitor/ Şi apărător de ţară.”/ „Fie Domn glorios/ Fie peste noi,/ Fie-n veci norocos/ În război./ „O! Doamne Sfinte,/ Ceresc părinte,/ Susine cu a Ta mână/ Coroana Română!”. (…) („Imnul regal al României”, versuri Vasile Alecsandri – n. red.); 3. „Drumul nostru este cinstea!/ Puterea noastră este munca!/ Arma noastră este jertfa!/ Casa noastră este credinţa!/ Aurul nostru este Patria!/ Ţelul nostru este izbânda!” (Mareşalul Ion Antonescu).
Nu putem să percepem grozăvia unui dor de ţara ta, decât dacă ne loveşte direct. Am fost plecată, pentru câte o perioadă, de mai multe ori din ţară. Oricât de bine ţi-ar fi în altă ţară, dorul de ţara ta, de oameni, prieteni, de cunoscuţi te usucă. Scriam şi de acolo, primeam articole apărute în „Crai nou”, citeam la „ai mei”, în parc (în timpul liber) şi ei, românii mei, stăteau cu telefoanele deschise, înregistrau şi împreună plângeam (articolul „Acasă”). Când treceam graniţa şi călcam pe teritoriul natal, ne venea să îngenunchem şi să sărutăm pământul nostru. La sărbătorirea Zilei Naţionale, îmi fuge gândul la trecut şi mă văd cu ochii minţii pe scena căminului cultural cu copiii care, în montaje literare, poezii, cântece, slăveau patria (excludeam cultul personal). Pentru că ţara merită lumină, să fie iubită şi apărată. Sunt sigură că dacă mai mulţi dintre noi am simţi cu adevărat ideea de unitate, lucrurile ar sta diferit şi ţara ar fi mai fericită. Destul istoria a pedepsit-o de multe ori! Ţara a însemnat mult pentru mine şi am respirat-o în fiecare vers al limbii mele, în dorul de ea atunci când am fost plecată. Şi n-ar mai fi Carpaţii la fel dacă ea nu i-ar înălţa în numele său. Dunărea ar seca şi, sigur, Bucovina nu i-ar aşeza coroana înţelepciunii pe frunte. Câte minuni ascunde şi ce potenţial măreţ are!… De aceea sper că România mea va avea puterea de a trece peste timp, împlinindu-şi menirea şi cele mai puternice visuri.
Simbolurile României ar trebui să fie exemple de căpătâi pentru toţi.
Ea, România, are cu ce să se laude – slavă Cerului! – în mai toate domeniile. Sper ca fii României risipitori să-nţeleagă că bucăţica aceasta de tărâm e binecuvântată. Ea are forţă să reziste, are bogăţii şi sufletul fiecăruia dintre noi, cei care o iubim şi preţuim, pentru că suntem una cu ea! De ziua ta, după exemplul lui Mihai Eminescu, îţi doresc să ai parte de mai multă preţuire, de locul potrivit pe hartă, de iubitori de tine, de păstrători ai frumosului tău, de oameni care să te vrea în primul rând şi să nu te vândă, de simplitate şi de voinţă! România, indiferent de furtuni şi răbufniri, pentru cei risipiţi prin lume înseamnă ACASĂ! De aceea mulţi se întorc cu experienţele dobândite şi se apucă de treabă şi o fac cu succes, acasă. Ei au înţeles că fericirea nu e condiţionată de belşug, că, aşa cum se spune, banii nu aduc fericirea. Cu toate că par tocite de atâta întrebuinţare, cuvintele acestea ascund o profundă înţelepciune. Bogăţia vine din suflet, din luminiţa pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare dintre noi. Cine are grijă ca ea să ardă, să nu se stingă, va fi un om fericit! Cei întorşi îşi umplu sufletele cu toată frumuseţea naturii, cu toată demnitatea oamenilor printre care au trăit şi trăiesc, aţintind privirea spre o biruinţă viitoare.
Pentru că fericirea se află în oameni şi în legea morală, totul se schimbă dacă schimbarea începe cu noi. Biruitori prin dragoste, bunătate, bucurie, umilinţă, răbdare, faceri de bine, astfel vom fi cu adevărat oameni, o bucurie pentru Dumnezeu şi pentru cei printre care trăim.
La mulţi ani, ţara mea!
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii