De câte ori aflăm că un om de valoare „a plecat” dintre noi, ne întristăm cu gândurile pierdute în amintiri. Pentru mine folclorul românesc este o comoară. Este călătoria dintr-o zonă în alta cu sonorităţi diferite, costume diverse, tradiţii, stiluri de a cânta şi numeroşi artişti care au păstrat autenticitatea ţăranului român de cândva – parte dintre noi – prin care cunoaştem adevăratele valori.
Prin dragostea mea pentru muzica populară reală, corectă, prin funcţia soţului meu, Mihai Gheorghi, în calitate de director al căminului cultural din Brodina, am avut ocazia să cunosc numeroşi artişti, care au păstrat frumuseţea unor atitudini şi care au avut vieţi de poveste. Îi respectăm, ştim că au muncit enorm pe parcursul anilor, clădindu-şi carierele prin eforturi, prin drumuri întregi, prin cunoaştere, evoluţie şi dorinţa de a culege înţelepciuni populare. Unul dintre marii artişti a fost tezaurul României Benone Sinulescu. Artistul uriaş şi mereu optimistul Benone Sinulescu a plecat la Cer la jumătatea lunii noiembrie. Prea grăbit a înscris această dată de „calendar”, 21, într-un circuit al durerii ce trebuie privită cu obedienţa ierbii, care creşte sub căldura unui soare îndepărtat, de nedesluşit în strălucirea lui, pe care nu-l întreabă nimeni niciodată dacă este vesel sau trist, deşi ne binecuvântează benevol. Benone „a plecat” după doar câteva zile după marele artist Mâţu Stoian. Parcă nu se mai sfârşeşte această infernală morişcă…
A vorbi despre Benone Sinulescu înseamnă a începe o discuţie despre însăşi noţiunea de firesc. În cazul său, conceptele „talentat”, „autentic”, „conştiincios” sunt însumate şi subordonate ideii de firesc. Firescul cu care ne-a zâmbit toată viaţa şi care rodeşte şi acum în inimile celor ce l-au cunoscut. Era un om de cuvânt, iar atunci când spunea o vorbă nu ezita să o respecte, să se implice şi să facă lucrurile ca la carte. Cu echipa artistică a poposit în cele mai îndepărtate locuri ale ţării, inclusiv la Brodina unde, la auzul numelui artistului, sala căminului cultural era arhiplină. Şi, dacă a promis că va reveni, a făcut-o. Benone Sinulescu a fost o enciclopedie a folclorului românesc, cunoscând o mulţime de detalii şi repertorii din mai toate zonele, având o înţelepciune din care ai mereu ceva de învăţat. Are o carieră impresionantă şi numeroase melodii cunoscute şi iubite de toţi românii, fiind dăruit cu un glas aparte, inconfundabil, cu o eleganţă şi un strop esenţial din minunile pe care ţara noastră le ascunde în valorile sale. Omenos, mereu cu glumele la el, a avut sfaturi utile, încurajând tânăra generaţie să cânte folclor autentic, fără diverse intervenţii. În discuţiile noastre, Benone a ştiut să recunoască valoarea colegilor săi, convins că e loc pentru fiecare în lumea artistică minunată, care ar trebui să fie o oază a frumosului, nimic altceva. Ne-a prezentat fiecare component al echipei cu care a venit la Brodina. A trăit cu intensitate fiecare clipă a vieţii sale, punând mereu pe scenă dragostea pentru ţară, iubind cu implicare munca asiduă, devotamentul şi creaţia. Muzica lui este fredonată prin mai toate zonele ţării şi este transmisă mai departe către noi generaţii. Primiţi o lacrimă în oceanul de lacrimi ale întregii ţări din partea unui preţuitor al valorilor ţării!
Păstrez autograful dăruit de marele artist ca pe un dar de mare valoare.
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii