Cu mai bine de 50 de ani, pe când eram „studinte” la Institutul Pedagogic de 3 ani de la Suceava, am văzut de multe ori cum se ridicau picioarele pasarelei de la Iţcani.
Nu erau atunci prea multe automobile, dar trenuri erau. Slavă Domnului! Apropo, unde sunt trenurile de altădată? Să revenim la pasarelă. Când se închidea bariera CFR, se făceau cozi de autovehicule. Era un chin, aşa că s-a pus problema construirii unei pasarele.
Noroc că pasarela s-a construit atunci, că acum ar fi durat… Poate că memoria nu-mi joacă feste, dar cred că n-au trebuit mai mulţi ani decât degetele de la o mână. Poate în jur de jumătate…
În vara lui 1971 eram în armată, mai precis la UM 01184, Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău. Acolo, citind „Scînteia”, am aflat că în cinstea lui „23 August” s-a inaugurat pasarela de la Iţcani, Suceava.
Cum eram la artilerie, tare aş fi vrut să trag câteva salve de tun în cinstea unui aşa eveniment! Poate chiar cu o „Katiuşă”!
Mai reamintesc cititorilor cotidianului „Crai nou” că 1971 a fost singurul an în care (asta pe timpul lui Nicolae Ceauşescu) 23 August s-a sărbătorit pe 22. De ce? Tovarăşul a vrut ca locuitorii României să aibă două zile libere, adică pe 23 şi 24 şi, cum 23 cădea luni, a mutat defilările pe 22! Câţi îşi mai aduc aminte de asta?
Pe 22.08.1971 am cântat în corul armatei. Tribuna noastră era faţă în faţă cu cea în care se afla şi Ceauşescu.
La terminarea defilării, formaţiile erau pe jumătate bronzate. Nu aveam voie să ne mişcăm. Eram 700 de ostaşi în poziţie de drepţi. Două săptămâni am făcut repetiţii pe Stadionul „23 August”. Mâncarea era mâncare! Ce mai vremuri! Să nu fiu etichetat un nostalgic de către cei care n-au făcut armata (şi sunt destui dintre cei care n-au ţinut în mâini, în viaţa lor un Kalaşnikov!).
KOLEA KURELIUK
Comentarii