„Nu le-am descoperit încă pe toate…”

Este un om discret, sensibil, frumos şi deschis la suflet. Nu-i însă deloc vreo „pisicuţă” alintată, cum s-ar putea crede când îi auzi glasul cristalin ca al unei puştoaice de 14 ani şi când îi vezi sfiala care nu-i decât bun-simţ, de altfel.

Manuela Scripcariu, „o tânără din oraşul Siret”, cum s-a mai scris undeva, este de fapt o femeie de 39 de ani, profesoară de limba engleză pasionată de istorie, cu un caracter puternic şi o dragoste incomensurabilă pentru locurile natale, care face, de vreo 10 ani, pentru Bucovina mai mult decât trei agenţii de turism şi tot atâtea programe oficiale de promovare a zonei.

Din 2011, când a înfiinţat pe Facebook prima platformă de promovare turistică a Bucovinei, „Discover Bucovina”, şi ulterior asociaţia cu acelaşi nume, nu face decât să-şi arate iubirea şi definitiva încântare pentru pământul unde, spune ea, a avut norocul să se nască şi care merită cunoscut de cât mai mulţi oameni din ţară şi din afara ei.

Un deceniu de „Discover Bucovina”

Manuela Scripcariu s-a născut la Fălticeni, dar părinţii ei au revenit la Siret, oraşul din care se trăgeau.

Bunicul din partea mamei a fost un cunoscut şi spornic negustor din Mălini care avea lăptărie şi brutărie în localitate, iar bunica o femeie pe măsura lui, care nu accepta decât lucruri bine făcute şi lucruri care să dureze. Averea bunicilor s-a „diluat” în meandrele epocii comuniste, iar generaţiile următoare au rămas în genă cu simţul gospodăresc şi dorinţa de a construi temeinic şi frumos, adică de a pune osul la treabă şi a realiza ceva trainic pentru sine şi locurile în care au trăit.

Manuela Scripcariu a făcut liceul şi facultatea la Suceava, dar de mică îşi dorea să cucerească lumea. A început cu capitala ţării, unde, pentru că iubea istoria şi limba engleză, şi-a continuat studiile la Istorie-Geografie, profil engleză. O problemă de sănătate avea însă s-o readucă acasă şi totodată să activeze în ea gena familiei, dorinţa de a face ceva pentru locurile în care s-a născut.

„De mică le spuneam bunicilor că voi pleca să descopăr lumea. Bunica zicea să plec, dacă am de plecat, dar niciodată să nu-mi uit rădăcinile, locul de unde am plecat. Copil fiind, nu înţelegeam atunci ce înseamnă asta. Nu mă gândeam decât că voi pleca în lume, chiar dacă habar n-aveam ce voi găsi pe acolo, şi voi crea lucruri măreţe.

Peste ani, cuvintele bunicii au căpătat sens. Cum universul a lucrat, a trebuit să mă întorc acasă să mă recuperez după o operaţie la şold. Atunci parcă am simţit ca pe o datorie să răsplătesc bunătatea lui Dumnezeu care a făcut să mă nasc în zona asta frumoasă şi să primesc atâtea daruri minunate de la locurile astea, a făcut să iubesc natura, să preţuiesc oamenii lângă care trăiesc, tradiţiile şi obiceiurile noastre.

Până la operaţie, cunoscusem mai multe persoane care lucrau în turism din Israel, Croaţia, Portugalia, cărora le tot povesteam «La noi în Bucovina este aşa, în Bucovina avem asta, avem cealaltă, în Bucovina e aşa frumos, veniţi să descoperiţi şi voi!». Un domn în vârstă din Israel, care are un lanţ de hoteluri, mi-a spus atunci: «Dacă tot vorbeşti atâta despre Bucovina, acţionează! Fă ceva pentru Bucovina ta!”».

Am stat şi m-am gândit ce să fac pentru că nu ştiu nimic despre turism, bani nu am, aia nu am.

 Mi-am alocat 6 luni să mă informez, să studiez ce fac alţii din ţările vecine pentru a se promova. Cât am stat la pat pentru recuperare după operaţie asta am făcut. Mi-am propus să mă uit la Austria, pentru că suntem «rude», şi la început m-am inspirat de pe nişte site-uri din ţara asta. Apoi am găsit alte modele mai apropiate, precum Polonia. Îi iubesc pe polonezi. Sunt oameni minunaţi, un popor inimos, cu mândrie naţională, care ştie să-şi promoveze valorile nu numai la nivel declarativ” a povestit fondatoarea platformei „Discover Bucovina”.

Prin 2007, pentru că nu existau încă pagini dedicate, ea a creat un grup pe Facebook pe care a început să posteze diferite conţinuturi cu texte în română şi engleză, cu locuri, oameni, tradiţii şi obiceiuri din Bucovina. În câteva luni de efort moderat, pagina avea deja 3.000 de fani. A continuat, dar după ce Facebook a făcut un update la pagină munca de aproape un an a dispărut. Şi-a pus mâinile în cap şi a luat-o de la capăt la alt nivel. A deschis o alta pagină, de data aceasta dedicată, pe care şi-a amplificat postările cu ce are Bucovina mai frumos de oferit. Oficial, platforma „Discover Bucovina” a apărut în 2011.

Urmăritori, fani, oameni interesaţi, admiratori ai locurilor şi faptelor promovate de Manuela pe site-ul de socializare s-au înmulţit de la un an la altul.

Sari un gărduţ şi dintr-o dată se deschide o vale….

Între timp, Manuela s-a dezvoltat şi ca om. A făcut cursuri de la distanţă de PR în afaceri, marketing, public speaking la universităţi din Anglia şi Statele Unite, şi cursuri de jurnalism la Universitatea Bucureşti.

Ca promotor şi activist în turism a devenit tot mai vizibilă, iar după ce s-a implicat în diferite proiecte ca ONG, „Discover Bucovina” a început să fie invitată şi la târguri internaţionale de turism.

În deceniul de promovare a Bucovinei prin platforma pe care a construit-o, ea a lucrat mult cu operatori din domeniul HoReCa, domeniul cel mai lovit de pandemie, şi oftează când vorbeşte despre ei, pentru că ştie că „Discover Bucovina” a pus umărul la dezvoltarea unora dintre ei.

„Acum 10 ani, singurele repere pe care le mai ştiau străinii despre Bucovina erau mănăstirile UNESCO, iar după 10 ani tot acestea rămân produsul principal de promovare care s-a putut «vinde». A fost un lucru bun şi care mi-a uşurat mie începuturile, dar având această «carte de vizită» am căutat şi am încercat să promovez şi să pun în valoare pe lângă mănăstiri şi alte locuri, obiceiurile noastre, alte repere ale ospitalităţii, pentru că avem, slavă Domnului! Nu e ca şi cum aş fi avut vreo strategie, pentru că am mers pe experienţa personală. Când am fost într-un loc din Bucovina unde am văzut frumuseţe şi am simţit emoţie, unde am dat de oameni extraordinari, am împărtăşit şi altora.

 Promovarea Bucovinei de către «Discover…» este însă mai amplă, mai detaliată, de la colţuri de rai din natură, casele de la Ciocăneşti, ouăle încondeiate, tradiţii şi obiceiuri, la locuri istorice, măiestria gospodinelor bucovinene, poale în brâu, cozonaci sau ciorba rădăuţeană” a mărturisit Manuela.

Îmi spune că deşi au trecut 10 ani de când bate drumurile judeţului, este încă departe de a fi descoperit toată frumuseţea, bunătatea şi consistenţa Bucovinei şi că, practic, odată cu munca pentru „Discover…” a descoperit la rândul ei Bucovina. Şi îmi mai spune că în tot ce a făcut a respectat în subconştient dorinţa bunicii, dar şi propria dorinţă, aceea de a întoarce oamenilor lucruri şi sentimente pe care le-a primit ea însăşi de la locurile pline de frumos şi de spirit, prin care a umblat.

 „Care-i cel mai frumos loc din Bucovina?”, o întreb pe Manuela Scripcariu, gândindu-mă ca îi va fi greu să aleagă şi că voi primi un răspuns diplomatic.

„Ţi-am spus că nu le-am descoperit încă pe toate, dar cel mai frumos loc din Bucovina este în braţele mamei mele. Şi ar mai fi unul, la Palma. Este mai jos de parcarea pe care o ştie toată lumea… Sari un gărduleţ şi dintr-o dată ţi se deschide sub ochi o vale largă, cu pădure şi jos, o căsuţă… E perfect, unic, o feerie… Am trăit acolo cel mai frumos apus din cei 10 ani de când umblu peste tot cu Discover Bucovina”.

„Fără infrastructură, degeaba mă pieptăn şi mă îmbrac eu frumos”

„Crezi că în cei 10 ani de promovare ai îndreptat, într-adevăr, mai mult privirea călătorului din ţară şi din străinătate către Bucovina?” doresc să aflu de la interlocutoarea mea care-mi răspunde fără ezitare:

„O, da!! Sunt convinsă de asta din toată inima. De-a lungul anilor am văzut rezultate. Pentru cine nu e implicat poate nu este sesizabil, dar ţinând aproape de «actorii» HoReCa am văzut schimbările şi ce impact a avut aportul nostru de promovare asupra unor localităţi, de la dezvoltarea lor în sine, la creşterea numărului de turişti care au venit în Bucovina după ce au vizionat şi au luat informaţii de pe platformă.

O altă dovadă că n-am muncit în van au fost şi invitaţiile la târgurile internaţionale de turism, care îmi lipsesc foarte mult în această perioadă. Am fost la târguri mari, în proiecte mari, la care noi, un ONG mic, am fost singurii care am reprezentat Bucovina.

Noi muncim pentru comunitate, dar nu putem singuri. Nimic nu durează dacă nu ai de partea ta agenţi economici, instituţii ale statului implicate, dacă nu înţelegem că avem un scop comun – să aducem mai mulţi străini în ţară, să aducem bani. Şi banul românului e bun, dar e mai puţin. Românul mănâncă şi de acasă, străinul, la restaurant. Românul doarme şi în cort, străinul la hotel. Românul are deja în casă ceramică de Marginea, dar străinul nu” crede Manuela Scripcariu.

În acelaşi context, fondatoarea Discover Bucovina spune cu tristeţe că munca din cei 10 ani ar fi fost mult mai cu folos dacă turiştii ar fi putut ajunge mai uşor şi mai repede în Bucovina. Lipsa infrastructurii, un junghi dureros în coasta nordului ţării, a făcut ca din punct de vedere turistic judeţul Suceava să piardă imens.

„N-avem infrastructură. Accesibilitatea este un reper esenţial într-un pachet turistic, dar în 10 ani de când am intrat în domeniu, cu excepţia aeroportului, suntem tot acolo de unde am plecat.

Degeaba eu, Manuela Scripcariu, blondă, frumuşică, mă pieptăn şi mă îmbrac frumos, mă urc pe cal, în copac şi fac poze şi filmuleţe, că omul îmi spune, «Da, e frumoasă Bucovina, te cred, dar nu-mi convine să fac 7 ore ca să ajung nu ştiu unde». Degeaba avem noi rai, natură, bogăţie, cazare cu de toate şi mâncare bună, obiceiuri frumoase, dacă până la ele turistul din ţară face o zi.

Bucovina e valoroasă şi costă. Pachetele de Paşti şi de Crăciun costă, iar turiştii vin. Dacă am avea infrastructură, aglomeraţia de sărbători s-ar regăsi tot anul” a completat ea.

Suvenir de Bucovina

 De-o vreme, Manuela Scripcariu a mai făcut un pas cu aceeaşi misiune: promovarea Bucovinei. Pe lângă munca la platformă, ea a intrat într-un grup de tineri întreprinzători din Câmpulung Moldovenesc care creează suveniruri de Bucovina. Sub numele „Bucovina Shop”, care are deja sedii în Câmpulung, pe Mestecăniş şi la Vatra Dornei, grupul are planuri mari.

„Universul a lucrat când i-am cunoscut pe aceşti tineri care au aceeaşi dorinţă şi viziune ca şi mine. Pentru că nu vreau însă să mă îndepărtez de ceea ce fac de 10 ani, şi care mă reprezintă, am avut nişte solicitări personale.

În primul rând, toate produsele să fie făcute în Bucovina şi să includă elementele care ne definesc ca zonă – natură, munte, mănăstiri, tradiţii, comuniunea interetnică. Mai mult, vom crea suveniruri din materiale prietenoase cu mediul, pentru că nu vorbim despre Bucovina, dacă nu respectăm mediul.

Dorim să facem ceva pentru meşterii populari, aşa că am creat pentru ei o colecţie specială, „Zestrea Bucovinei”, în care să se regăsească creaţiile lor.

Dorim să fim aproape şi de bucovinenii plecaţi în străinătate care îşi doresc ceva de acasă, aşa că am implementat posibilitatea de a trimite suveniruri în 20 de ţări europene.

Proiectul e greu şi plin de piedici, dar lucrurile se întâmplă deja. Mă gândesc însă câte suflete bat în Bucovina. Suntem atât de mulţi care nu putem să trăim fără să ne pese, fără să facem ceva pentru locurile noastre. Aş putea sp fiu un profesor de limba engleză şi să predau liniştită, dar ceva mă macină. Sufletul meu îmi spune că mai am ceva de făcut pentru Bucovina” a încheiat Manuela Scripcariu, femeia pentru care dragostea de Bucovina se simte, se vede şi se poate molipsi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: