În memoria urbei Fălticeni – poveste de dragoste

În corpul de elită al artiştilor fălticeneni, Gabrel Baban este un nume de referinţă. Interbelicul acestui topos fusese strălucit reprezentat în artele plastice de Aurel Băeşu, Dimitrie Hârlescu, Dimitrie Loghin, profesor la Şcoala Normală din localitate, profesorul de desen de la „Nicu Gane”, N. Tolea şi Gabriel Tatos. Postbelicul şi începutul secolului XXI înregistrează nume noi: Gabrel Baban, Anton Costîn, Ioana Nistor, soţii Anca şi Ninel Şoldănescu, Cecilia Wagner, Dan Grigoraş, Dan Bartoş, Magda Cepoi, Teodor Ştefăroi. Contemporan prin artă şi vitalitate, fostul elev Ion Irimescu, la începutul carierei profesor la Slatina şi Paşcani, devenit universitar, iar în timp preşedintele UAP şi academician, deschisese drumul pentru generaţia profesorilor de aceeaşi specialitate în căutarea sinelui artistic. De la profesorat la artist plastic şi apoi la maestru consacrat, este drum lung şi anevoios în conturarea individualităţii artistice şi a limbajului plastic concretizat în vernisaje şi palmares expoziţional, iar în cazul amintit, al ctitoririi Muzeului „Ion Irimescu”.

Harta artelor vizuale cuprinde în calendarul fălticenean consacraţi şi amatori. Fiecare cu propria nişă de exprimare de la cunoscuţii Alexandru Pintili Karciucas la Doru Axinte, de la Gabi Todică spre Liana Ghenghea şi alţi artişti amatori. O trecere în revistă a mânuitorilor penelului are ca motivaţie vibraţia şi vigoarea cetăţii fălticenene a artei. Enumerarea unor îndrăgostiţi de artele vizuale a fost făcută în mod special pentru a preciza locul pe care-l are în Cetate Seniorul Artelor plastice bucovinene Gabrel Baban, ale cărui merite au fost recunoscute prin acordarea acestui titlu nobiliar de către Centrul Cultural „Bucovina” şi Consiliul judeţean Suceava.

La prima vedere, titulatura poate să intrige: de ce bucovinene, deoarece de la Buneşti şi Cornu Luncii ne legitimăm ca cetăţeni ai fostului judeţ Baia şi ai ţinutului de pe valea Moldovei. Dar, intrată în conştiinţa publică, eminesciana La Bucovina cuprinde şi Cernăuţi, şi Codrii Cosminului, şi Suceava cu mănăstiri, plaiuri şi munţi falnici printre care şerpuieşte apa Moldovei străbătând ţinuturile româneşti.

Deci, Nostalgii fălticenene cu „o boare de Voroneţ şi o boare de Sadoveanu” (Doina Cernica) sau referinţele din Enciclopedia Bucovinei (Emil Satco, Alis Niculică). Albia artistică adună laolaltă Fălticeniul natal cu Suceava şi Câmpulung, Râşca, Baia, Şaru Dornei, Suceviţa, Fântâna Mare, Moldoviţa, Băişeşti, Voievodeasa, Râşca, Slătioara, Mălini, Bâlca, Putna, Rădăşeni, Manolea, Calafindeşti, Hârtop, Găineşti, Fundul Moldovei şi multe alte aşezări din nord, din NE şi chiar din alte spaţii europene cărora le surprinde în tablouri specificitatea şi esenţa. Apartenenţă demonstrată şi prin alte câteva evenimenţiale: timp de şapte ani după anul 2000 s-a aflat în fruntea Filialei Suceava a UAPR; din 2003 este cetăţean de onoare al oraşului Fălticeni; apoi, a vernisat unele expoziţii personale în localităţile judeţului; a participat la expoziţii de grup şi internaţionale în Ucraina, Belgia, Franţa, Republica Moldova, Italia; în 2008 a fost actant în expoziţia jubiliară Gabrel Baban 60 şi Dumitru Rusu 70, la Suceava; apoi, retrospectiva Gabrel Baban 70, însoţită de albumul de artă îngrijit de scriitorul Grigore Ilisei care afirma că plastica acestuia „are ceva din ethosul acestui târg al izvoarelor de apă vie”. Totul este bine dozat şi autentic. Proiectele de autor sunt legate de anii trăirii, de anii mărturisirii şi ai roadelor surprinzând detalii şi emoţia artistică în recrearea unei lumi cu civilizaţie arhaică prin „metafore sublime ale veşniciei” (Grigore Ilisei).

De aici, încântarea ochiului în faţa pârleazurilor, punţilor, şurilor, răzlogilor pentru fân, ceardacelor, gardurilor, dar şi a caselor bătrâne ce reprezintă istoria vie a târgului patriarhal: clădiri boiereşti şi case ale gospodarilor, dughene, magherniţele ovreimii, biserici şi sinagogi, crâşme şi uliţe, dumbrăvi şi parcuri. Suntem în plin Sadoveanu şi în Fălticeniul de odinioară, dar nu cu nostalgia timpului trecut, ci cu bucuria retrăirii unor valenţe spirituale şi culturale ce ne propulsează din banal în zona unicităţii. Nu sunt tablouri nostalgice, ci dătătoare de viaţă, senin şi frumuseţe. Cu lumină ce iradiază dinlăuntrul artistului. Cu dragoste şi palpit pentru atunci şi acum. Cu dialogul mut cu trăitorii ce au locuit şi s-au ostenit cândva în aceste spaţii sacre. Cu o dimensiune specifică a demersului artistic, etnografic, iconografic şi documentar. Cu uneltele artistului care aduce pe simeze valoroase lucrări în creion, tuş, baiţ, acuarelă, uleiuri în nuanţe şi tonuri insolite de culoare, bine temperate, într-o compoziţie riguroasă, cu stil şi pecete proprie. Cu nuanţe ale albului, cu tonuri de maro, orange, galben, griuri şi verde. Cu împliniri remarcabile în arta monumentală, lucrări în sgrafitto, în beton şi marmură.

Se cere reamintită activitatea febrilă în Asociaţia „Strada Mare” alături de regretatul arhitect Crişan Popescu în proiectul din care s-au realizat în 2018 doar cele două statui din Altarul Eroilor – emblemă a jertfelor: Gavril Danielescu şi Constantin Costăchescu.

Neobosit, cu o viziune plastică proprie vibrând din dragoste de Fălticeni, seniorul artelor plastice bucovinene ne dovedeşte că arta este o formă de existenţă cu rol cathartic, reprezentând onorant partea noastră de cer.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: