Primim

Covid…

–Eu nu merg la spital! Sub nici o formă… De acolo… nu ştiu cum mă întorc: prea multe cunoştinţe au ieşit cu picioarele-nainte!

– Ai temperatura prea mare,  trebuie să chemăm Salvarea,  saturaţia oxigenului e sub limită,  e 88,  înţelege…

Este un dialog dureros,  al absurdului,  un dialog ce cred că s-a repetat în multe case, în multe familii de când cu această pandemie. Virusul e peste măsură de perfid… şi acţionează atât de diferit la fiecare persoană încât nu poate fi depistat din timp… E doar o răceală; e durerea de coloană, ştiu că am ridicat o prea mare greutate; e de la curent; e… doar de la sinuzita mea veche… E doar…  Aparent e doar o răceală… până când febra-ţi strecoară-n minte un gând înfricoşător: „dacă totuşi am… Covid?”. Şi… deodată nu-ţi mai poţi pune cuvintele-n propoziţii… nicio idee nu se înfiripă întreagă, până la capăt pentru că frica întrerupe efectiv circuitul logic…

Bum, bum… inima bate altfel… mai greu şi tot mai greu e cu respiraţia… Dar nu, eu nu merg la spital! Eu mă tratez acasă…

Covidul insidios se strecoară rănind tot ce atinge în calea lui…  „De unde să-l fi luat? Am purtat mască, n-am fost în colectivităţi…  Am cumpărat, arareori, câte o pâine din magazinul de vizavi… De unde atunci??”

Întrebările-s fără răs-puns. Altele-s priorităţile: scăderea temperaturii şi creşterea capacităţii de funcţionare a plămânilor. Într-un târziu realizezi ca nu poţi lupta singur, de acasă, cu acest inamic fără scrupule… şi te laşi dus cu Salvarea, cu gândul lugubru c-ar putea fi sfârşitul… Într-o clipă-ţi vezi viaţa… Mai ai atâtea de făcut, ai lucruri de pus la punct pentru copilul tău, pentru familia ta… Doamne, ai grijă de mine!!!

Şi-ndată te cuprinde îngrijorarea pentru cei dragi: oare n-am dat nevestei, copilului, mamei, poate surorii mele? Când am fost „infectat”? Ei or fi bine? Vai…  mama-i bătrâna şi tuşeşte rău…  N-o fi de la mine?! De parcă n-ai avea destule dureri şi spaime…  Mai pui deasupra lor şi vina, presupusa vină de-ai fi  îmbolnăvit!

Orele trec greu, în ceaţă, se aud zgomote ritmice… Sunt respiraţiile celor din jur (şi tu oare… tot aşa respiri?!), ale celor din dreapta şi din stânga ta, alţi bolnavi legaţi, ca şi tine, la oxigen…  Şi ochi amabili, ochi zâmbind deasupra măştilor încurajator: calm, va trece,  va fi bine…, îţi spun ei fără cuvinte… Sunt ochii îngerilor păzitori, sunt ochii asistentelor, ai medicilor care vin să te vadă, să te consulte,  să te îmbărbăteze şi să-ţi dea nu numai medicaţia, ci şi încrederea de care ai nevoie,  să-ţi inoculeze speranţa prin acel schimb de priviri: tu de fapt cerşeşti un semn, vrei să afli că-i bine, vrei să-ţi îngropi spaimele,  vrei să ţi se spună că vei învinge boala…”

 – Doamne,  de ce n-oi fi venit eu mai devreme în spital?! Scăpam mai uşor… Câtă curăţenie, câtă grijă din partea tuturor, câtă amabilitate şi profesionalism! Ce-nseamnă să-ţi fie frică din auzite…!”

Realizezi, după câteva zile, dependent fiind de oxigen, ce-ar fi fost dacă… dacă veneai mai devreme, când ai avut prima dată temperatura mare… Şi… Doamne, ce-ar fi fost dacă cei dragi nu te aduceau la spital,  în pofida împotrivirii tale?!

Si-atunci ajungi să înţelegi că diferenţa dintre viaţă şi moarte stă într-o secundă suspendată-n neant,  plutind între Dumnezeu şi inimile celor dragi… Dar stă şi-n mâinile unor oameni necunoscuţi ţie, deosebit de motivaţi în a-şi face meseria cu multă dragoste, empatie şi răbdare… Sunt asistentele şi medicii din spital.

Mulţumesc din suflet, doamnă dr. Terteliu,  dumneavoastră şi întregului colectiv pe care îl coordonaţi! Deşi… nu-i pentru nimeni o plăcere să fie internat în spital,  pot spune că… şederea mea acolo mi-a schimbat total percepţia iniţială… Şi acum îi sfătuiesc pe toţi cei aflaţi în stadiile incipiente ale infectării cu temutul Covid-19 să aibă înţelepciunea de a-şi face măcar o evaluare în Secţia de Infecţioase, evitând astfel formele grave ale bolii.

Cu mult respect şi admiraţie pentru tot ce faceţi,  recent  fost pacient

CONSTANTIN SORIN M.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: