Cum am putea salva „La răspântia Boianului”,  o neasemuită comoară artistică şi de istorie a neamului?

Din fericire, nu e un copil în pericol de moarte, nici un bătrân suferind de foame, nici casa unui om nevoiaş gata să se năruiască, nici măcar drumuri pline de gropi… E doar o carte, romanul „La răspântia Boianului”, unica operă artistică a unei simple învăţătoare Viorica Chibac Cuciureanu, trecută şi ea de mulţi ani în lumea umbrelor. S-ar părea că e prea puţin să am motiv pentru strigăte de ajutor. Dar, Doamne Dumnezeule, ce carte! În numai 143 de pagini, format mic (17×13 cm, 6,30 coli de tipar) cuprinde frământările Boianului pe parcursul unei jumătăţi de veac în momente cruciale pentru destinul sătenilor, reflectat prin poveştile de viaţă ale câtorva familii, gospodari de frunte ai satului, în anii lor prosperi şi în vâltoarea tragicelor evenimente din primul război mondial, când întregul sat a fost evacuat în depărtate zări, tocmai pe malurile Volgăi, la Astrahan. Dar mai mult decât dramele unor oameni care au existat în realitate, impresionează veşmântul artistic al naraţiunii, expresivitatea şi pitorescul limbii protagoniştilor romanului. ”Când toamna plângea, petrecându-şi oaspeţii spre ţările calde, iar pâraiele, suspinând a jale, se umpleau cu lacrimile ei, morile de apă şi cele de vânt se porneau şi ele pe măcinat. La uşile lor, cu desagii în spate, boincenii îşi aşteptau rândul. Satul, dezgolit de rugina brumelor aspre, îşi arăta căsuţele slobozind fumul pe sub streşini, de-ţi păreau nişte grămezi mocninde de paie vechi. Cu prispe înalte de lut, urcate până la geamuri, aşezările boincenilor aduceau cu nişte femei bătrâne, încinse până pe sub sâni cu fote de humă, iar la poale – împiedicate cu un brâu negru de lână. Rar unde se mai nimerea şi câte o casă, acoperită cu tablă, cum era a lui Nicolai Grosu.”, sunt suficiente doar aceste câteva rânduri, luate la întâmplare, ca să ne facem o părere despre valoarea artistică a romanului. Deschizând această carte generaţia de astăzi va afla cum au rezistat vitregiilor timpului, au iubit şi suferit bunicii, străbunicii noştri, cei care de mult îşi trăiesc veşnicia uitaţi, în morminte fără urmă, la rădăcini de vişini, pe sub tufele de liliac din cimitirul satului. Cum se veseleau ei la hore în zile de sărbătoare, ce mâncau, cum se îmbrăcau, cum arau şi semănau ogoarele, gata să moară, să renunţe la o căsnicie din dragoste, înăbuşindu-şi fiorii iubirii pentru o palmă de pământ, cum orice vorbă le venea parcă din sferele divine, pomenind de Dumnezeu la fiecare pas… – despre toate aceste amare minuni ale unui veac apus ne povesteşte aidoma lui Ion Creangă Viorica Chibac Cuciureanu. Dar câte nenorociri le-au adus ţăranilor de la vatra Boianului primul război mondial: ”Pământul era sătul de sânge, iar soarele îl pârjolea prea mult. Seceta îl corogia. Iarba aştepta o picătură de ploaie. Austriecii nu le-au mai făcut morţilor morminte. Au umplut cu ei tranşeele, şi toată viaţa boinceanul, cât a ţinut plugul de coarne, scotea de sub brazdă os de om. Dealurile Boianului poartă până azi vârcile de tranşee…”

Deşi auzisem de această carte în anul apariţiei ei (1970), eram pe atunci un copil incapabil de a-i aprecia farmecul. Târziu de tot, abia acum, am descoperit adevărata valoare a acestei unice cărţi a Vioricăi Chibac Cuciureanu, pe care râvnesc s-o readuc la vatra Boianului. Or, apărută în 1970, la Chişinău, Editura „Cartea Moldovenească”, cu grafie chirilică, este o carte moartă, ca şi autoarea ei. Poate se mai păstrează câteva exemplare prin Boian, în veşmântul nefiresc al limbii române şi al graiului oamenilor din carte (nu pot să-i numesc „personaje”, căci sunt atât de vii, atât de reali…). Plutind pe unda naraţiunii, intrând în casele şi destinele acestor îndepărtaţi strămoşi, „mi-am băgat capul sănătos sub evanghelie”, vorba lor, culegând cartea la calculator cu grafie latină, aşa cum este ea, fără a schimba un cuvânt. Cu inimă bună, fără a mă gândi la o oarecare recompensă decât satisfacţia sufletească, încurajată doar de susţinerea morală a doi boinceni, mi-am propus să fac totul ce ţine de reeditarea romanului în scrisul nostru românesc. Rămâne găsirea banilor pentru tipar, suma depinzând de tiraj. Primul gând mi-a fost să apelez la primăria comunei Boian, că nu-i o sumă atât de mare (presupun vreo 200-250 de euro pentru un tiraj de 200 exemplare). Încă înainte de a face primul pas spre reeditarea cărţii, o mie de grivne mi-a dat o pensionară, insistând fierbinte să n-o refuz. Această mie de grivne pe care, cunoscându-i situaţia materială, nu vroiam s-o primesc nici în ruptul capului, nu-mi dă pace să stau pe loc. Amintesc că în 1970 romanul a apărut într-un tiraj de 7 mii exemplare şi costa 17 copeici o carte. M-am adresat mai întâi şefilor de la primăria comunei Boian, deoarece consider că această carte este necesară satului. Răspunsul a fost că în momentul de faţă bugetul e extrem de auster. Foarte amabilă, doamna viceprimar m-a rugat să mai aştept, poate mai târziu, vor apărea noi posibilităţi. Un „târziu” care poate dura şi un an, şi doi ani… Un ”târziu” prea mare pentru oamenii din carte, care aşteaptă să-i readucem în faţa nepoţilor şi strănepoţilor cu limba lor veche şi înţeleaptă, cu tezaurul folcloric şi tradiţiile de odinioară… Fac acest apel către oameni care înţeleg valoarea unei cărţi la fel ca a unui drum bun, a unei gospodării frumos aranjate, a unei mese încărcate cu bucate alese… Sper că se vor găsi în lumea mare, aşa cum s-au găsit deja la Boian, conaţionali disponibili să contribuie la suma necesară pentru tipărirea cu grafie latină a acestei cărţi, care e însăşi viaţa neamului nostru.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

P.S. După postarea acestui text pe pagina mea de Facebook, prima reacţie a venit de la Editura ”Arboroasa” (Asociaţia CCPCT Arboroasa), care s-a oferit să editeze gratuit şi să achite din fonduri proprii un tiraj de minim 100 de exemplare. Le ofer doritorilor de a contribui la mărirea tirajului următoarele coordonate: CONT CURENT: RO96BTRLRONCRT0543544801 (lei) Banca Transilvania, Sucursala George Enescu Suceava Telefon 0756.03.56.57 E-mail contact@arboroasa.org (pentru editarea romanului „La răspântia Boianului”)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: