Ce se coace

Încă din primăvară se anticipa o (altă) majorare a preţului pâinii româneşti, pentru că motive sunt sau… se găsesc. Iar deunăzi, de la Eurostat, a venit veste că preţul pâinii din arealul carpato-danubiano-pontic era, la nivel de an 2019, cel mai mic din Uniunea Europeană (fiind la aproape jumătate faţă de media stabilită pe UE), ba chiar preţul pâinii româneşti este ruşinos de mic şi faţă de cele practicate în state balcanice nemembre ale UE, precum Serbia şi Macedonia de Nord. Aşa că, spuneţi şi dumneavoastră, s-ar cădea ca pâinea noastră să fie mai ieftină decât cea din Albania?!!! Şi iată că pe această bază imediat s-au găsit voci care să clameze că este corect ca România să încerce să se alinieze la preţurile decente de pe continent, plusând cu măcar nişte procente sau zeci de procente, se va vedea, calculele abia se fac… Cum vor fi receptate ele de români (ştiuţi ca fiind – inclusiv printr-o tradiţie a sărăciei – ca mari consumatori de pâine; câţi ca ei să mănânce pâine la cartofi, orez, fasole, iar între mese să-şi ţină firea cu chifle sau covrigi?), de asemenea, se va vedea. Înainte de a se pronostica o tentativă de modificare a obişnuinţelor de consum (în sensul diminuării apetitului pentru pâine), se poate crede că, spre a se adapta la noul aspect al pieţei, cei foarte dedicaţi pâinii se vor orienta – de altfel ca şi până acum! – spre produsele cele mai ieftine (şi lipsite de calitate), pentru ca doar unii dintre ceilalţi să plătească pentru pâinile după reţete (inclusiv de preţ) apusene.