Ca un trandafir de la Domnul, o carte despre Voroneţ

Cea mai frumoasă carte pe care am citit-o despre Voroneţul monahal, scrisă în afara zidurilor sale, ne vine de peste graniţă: „Din toată inima, pentru Voroneţ” de Maria Toacă, apărută acum câteva zile la Editura Misto din Cernăuţi. Pentru cititorii cunoscutei ziariste din nordul Bucovinei nu reprezintă o surpriză nici talentul condeiului său, nici atracţia pentru sfântul locaş, splendida ctitorie a lui Ştefan cel Mare. În schimb, pentru aceşti cititori, dar şi pentru cei pe care îi va câştiga cu noul său volum, Voroneţul privit prin ochii Mariei Toacă, nu fragmentar, cum ni l-au prilejuit articolele, ci în inspirata arhitectură a cărţii, va însemna, şi va rămâne în memoria sufletului lor, o bucurie curată şi intensă.

Cartea se deschide cu o sintetică prezentare a bisericii mănăstirii, „supranumită «Capela Sixtină a Estului», inclusă din 1993 în patrimoniul UNESCO. În numai trei luni şi trei săptămâni a fost creată de mâna omului una dintre cele mai mari minuni ale României şi, neîndoielnic, ale întregii lumi ortodoxe, care de mai bine de jumătate de mileniu înfruntă vitregiile timpului, le coboară oamenilor cerul pe pământ”, paginile acesteia fiind „o expresie a simţirilor care ne adună în îmbrăţişarea frumosului sacru şi revelaţiei propriei frumuseţi spirituale”. Cuvântul înainte, „Voroneţul – altar de lumină şi iubire, locul sfânt unde simt puterea rugăciunii”, aparţine unei figuri emblematice a luptei şi rezistenţei în apărarea identităţii naţionale şi a limbii materne, Elena Nandriş, primăriţa comunei Mahala, regiunea Cernăuţi, care a găsit întotdeauna ajutor la Cel de Sus şi sfat, înţelegere, prietenie la monahiile Voroneţului. Din acelaşi spaţiu al Mahalalei vine şi sprijinul tânărului Marian Nandriş în editarea cărţii, căruia i se alătură echipa implicată în redactarea, paginarea, designul şi viziunea grafică a acesteia: Tudor Andrieş, Valentin Robu, Marian Andronic.

„Din toată inima, pentru Voroneţ” insistă asupra drumului spre mănăstire, a chemării pentru călugărie şi a vieţii închinate mănăstirii cu biserica ei fără egal de trei monahii care, neîndoielnic, vor rămâne în istoria locaşului: proinstareţa Irina Pântescu, stareţa dr. Gabriela Platon şi Elena Simionovici, autoarea cărţilor dedicate bisericii Voroneţului şi icoanelor sale. O altă secvenţă a cărţii, cea mai bogată, este povestea drumurilor şi a evenimentelor care fac parte din lucrarea mănăstirii pentru refacerea unităţii de suflet, spirit, de credinţă şi cultură a Bucovinei despicate azi de graniţa dintre România şi Ucraina. Cu reprezentante ale obştii mănăstireşti la dezvelirea bustului lui Iraclie Porumbescu la Biserica din Boian, la hramul Bisericii din Buda, de Sf. Voievod Ştefan cel Mare, la sărbători ale Zilei Bucovinei în redacţia ziarului românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, la lansarea cărţii sfertului de veac al mănăstirii la Consulatul General al României de la Cernăuţi, la alte mari sărbători şi comemorări cernăuţene, ale lui Eminescu, Limbii Române, martirilor de la Lunca, a Aniţei Nandriş, la Mahala, împreună cu E.S. Irina-Loredana Stănculescu, dar şi cu români din nordul Bucovinei la hramurile şi toate celelalte mari evenimente de la Voroneţ, inclusiv cu micuţi colindători de Crăciun, nemaivorbind de credincioşii care ajung permanent aici în pelerinaje personale sau de grup, precum admirabila familie a lui Lazăr Fialcovschi, din Molodia, această lucrare a Sf. Mănăstiri Voroneţ este una care deja se simte şi se vede. O realitate care trebuie admirată şi sprijinită şi de acum înainte, aşa cum permanent a avut parte de susţinerea Înaltpreasfinţitului Pimen.

Inedită şi deosebit de frumoasă mi se pare ideea cărţii care cinsteşte Mama, începând cu Măicuţa, proinstareţa Irina Pântescu, „înscrisă în patrimoniul Mănăstirii Voroneţ”, şi „«general», şi mamă blândă”, şi continuă cu neuitatele mame care şi-au dăruit fiicele călugăriei, le-au respectat alegerea. Cum a fost Maria Simionovici, din cartea-portret „Mireasmă de albastru” de m. Elena Simionovici, cum este talentata ţesătoare Victoriţa Platon, pe care am cunoscut-o la Botoşani, când fiicei, azi stareţa dr. Gabriela Platon, i-a fost înmânat Premiul Eminescu „Teiul de Aur” la secţiunea Spiritualitate, ale cărei covoare „cu trandafiri din mâna Domnului” sporesc cu frumuseţe frumuseţea mănăstirii, cum rămân, marcate de tragedia românilor din nordul Bucovinei ocupat de trupele sovietice, neuitate, şi Maria Bujeniţă, mama Elenei Nandriş, şi Viorica Toacă, mama Mariei Toacă.

Binevenite sunt la final imaginile foto – „Eternitatea clipei”, care adaugă nu numai informaţie, ci şi vibraţie, căldură afectivă cărţii.

Această „Din toată inima, pentru Voroneţ”, tipărită pe hârtie, şi-ar fi meritat lansarea pe 4 iulie 2020 la Sf. Mănăstire Voroneţ, de ziua de naştere a stareţei, stavrofora dr. Gabriela Platon. Dar aşa cum stareţa Gabriela Platon a ţinut să fie neapărat pe 15 ianuarie 2020 la Cernăuţi, de sărbătoarea naşterii lui Eminescu, şi a reuşit, tot astfel, reprezentante de cinste ale românilor cernăuţeni, Maria Toacă şi Elena Nandriş au izbutit să înfrângă, deocamdată numai electronic, restricţiile impuse de pandemie la frontieră şi să o treacă pentru acest 4 iulie aniversar, reunind încă o dată, sufleteşte, cu sufletul ridicat ca o flamură pe lancea graiului matern, Bucovina, nordul Moldovei lui Ştefan cel Mare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: