Respect şi recunoştinţă

Timpul trece nemilos de repede, iar veştile cumplite nu contenesc să apară. A murit marele Om – ÎPS Pimen – simplitatea umanităţii. El, părintele, a fost îngerul nostru păzitor, oriunde se afla. Cel mai bun înger pe care Dumnezeu ni l-a dat pe pământ. Să ne imaginăm că nu există moarte, dar există Despărţirea – Marea Tăcere. Graniţe peste care niciun om nu este dezlegat să treacă. Arhiepiscopul Pimen a slujit cu credinţă în bisericile şi mănăstirile Bucovinei, fiind pururi îndrăgostit de frumoasa Bucovină, ca de un diamant sfânt, cu lumina încărcată de cultură şi credinţă. El a învăţat ce înseamnă munca, răbdarea, perseverenţa, plus ştiinţa de a ieşi învingător. Iar sinceritatea i-a fost cartea câştigătoare a vieţii; indiferent de situaţie, important e ca seninul să predomine, să-ţi analizezi viaţa cu luciditate, să identifici atât izvoarele bucuriilor, cât şi pe cele ale greşelilor pentru a menţine echilibrul. A fost deschis faţă de cei din jur, gata să întindă o mână de ajutor, a înţeles oamenii, lumea în care a trăit, legile naturii. Iar credinţa în Dumnezeu i-a fost principiu călăuzitor în viaţă. Pentru că orice viaţă lăsată de Bunul Dumnezeu e mai preţioasă decât toate partidele şi capitalurile la un loc. Dintre toate lucrurile frumoase din lumea aceasta care trebuie salvate, cel mai de preţ este omul. El a ştiut să se apropie de oameni şi să-i apropie. Un om de toată nădejdea, care a ştiut să-ţi întindă o mână de ajutor mult înainte ca tu să i-o ceri, iar calmul e ceea ce l-a definit. La un atac nemilos asupra unei persoane care a trăit o dramă cumplită din cauza celor care erau învestiţi a apăra şi ajuta omul la nevoie (când erau implicate şi feţe bisericeşti), am apelat la ajutorul Preasfinţitului. Pentru că erau încălcate orice norme morale şi religioase. La palatul arhiepiscopal din Suceava am intrat împreună cu persoana umilită şi îndurerată, fără cerere în scris pentru audienţă, fără programări, aşa, simplu, ca între oameni, şi nu „zei”. I-am expus adevărul cu dovezi. Pe loc, cu un telefon dat chiar de faţă cu noi, s-a rezolvat, în spiritul dreptăţii, problema. Mai mult decât atât, pe viitor s-a oferit să ajute persoana respectivă şi material. Dar persoana în cauză nu a apelat niciodată pentru a fi sprijinită material, ci, cu forţe proprii şi ale familiei ei, s-a realizat neaşteptat de bine. Pe birou am zărit cotidianul „Crai nou”, despre care am schimbat câteva păreri. Când în presă apar informaţii obiective, în folosul omului, le citeşte ca pe-o rugăciune fierbinte către un sfânt degrabă ajutător şi speră ca aceste promisiuni să fie reale. Din discuţia avută cu părintele am aflat despre convingerea lui neclintită că rugăciunile, atunci când sunt primite de Dumnezeu, pot schimba faţa lumii şi puterea destinului. Ne-a uimit şi ne-a schimbat felul de a privi viaţa, atributele ei, rostul nostru pe pământ.

Părintele Arhiepiscop Pimen a fost condus pe ultimul drum cu binecuvântarea, generozitatea şi recunoştinţa poporului pe care l-a slujit cu devotament, pentru că nu s-a crezut zeu, ci Om. Abia aştept să trecem cu bine aceste vremuri grele, să pot merge la mormântul său, pentru a-i aprinde o lumânare!

ARTEMIZIA GHEORGHI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: