ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a trecut la cele veşnice

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a încetat din viaţă miercuri, 20 mai a.c., în jurul orei 0.50, la Institutul „Matei Balş” din Bucureşti, în urma unui al doilea atac de cord, a anunţat Basilica.ro

Din cauza infectării cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la Bucureşti cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. În urma complicaţiilor pulmonare apărute, părintele arhiepiscop, în vârstă de 90 de ani, a fost intubat.

ÎPS Pimen, care era numit „copilul răsfăţat al bucovinenilor”, a fost ales arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor în 24 ianuarie 1991, fiind instalat ca episcop la Suceava la 3 martie 1991.

La împlinirea a 90 de ani, ÎPS Pimen a fost omagiat de Consiliul Judeţean Suceava, când ierarhul a spus că şi-a pregătit testamentul.

ÎPS Pimen s-a născut la data de 25 august 1929, în satul Herăşti, comuna Grebănu (judeţul Buzău), primind la botez numele de Vasile Zainea. Şi-a efectuat studiile medii la Liceul din Râmnicu Sărat şi la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamţ (1948-1951). Urmează apoi studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1953-1957), iar mai târziu studii de specializare la Universitatea din Köln (1976-1977). De asemenea, între anii 1953-1957, a făcut studii la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, obţinând diploma de calificare în muzeografie.

Este tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, la 10 martie 1951, sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) şi apoi ieromonah (1957). Slujeşte în calitate de profesor la şcolile monahale din mănăstirile Neamţ şi Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1952-1953). După absolvirea facultăţii, este numit egumen, apoi stareţ la Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplineşte apoi ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamţului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) şi apoi la cel de arhimandrit (1975).

În perioada 1974-1978, este numit stareţ la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”.

ÎPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite şi Canada (1977), la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici. Apoi devine exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1979-1982).

La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea este ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul „Suceveanul”. Este hirotonit întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, la 24 iunie 1982, de ÎPS Mitropolit Teoctist Arăpaşu al Moldovei şi Sucevei, împreună cu PS Episcop Eftimie Luca al Romanului şi Huşilor şi cu PS Roman Ialomiţeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. La săvârşirea hirotoniei au participat Patriarhul Iustin Moisescu al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Diodor al Ierusalimului, aflat pe atunci în vizită în România, precum şi foarte mulţi ierarhi din Sinodul Patriarhiei Ierusalimului şi din Biserica Ortodoxă Română.

Apoi, la data de 24 ianuarie 1991, ÎPS Pimen Suceveanul a fost ales arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, fiind instalat ca episcop la Suceava la 3 martie 1991.

A publicat o serie de articole, recenzii şi cronici în revistele „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” de la Iaşi şi „Candela” de la Suceava. Printre articolele publicate de ÎPS Pimen menţionăm: „Icoana Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi semnificaţia ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei” (1981); „Însemnătatea teologică a Icoanei Botezului Domnului, după texte liturgice” (1982); „Cuvântul şi icoana” (1984); „Întâmpinarea Domnului în iconografia bisericilor din nordul Moldovei” (1984); „Autonomie şi autocefalie în picturile bisericilor din Moldova” (1985); „Icoana Învierii” (1986); „Icoana Schimbării la Faţă” (1986); „Păstori şi propovăduitori ai dreptei credinţe. Sfinţii Trei Ierarhi” (1987); „Învăţătura ortodoxă despre icoană” (1987); „Dobândirea, păstrarea şi desăvârşirea mântuirii noastre” (1988); „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel în iconografia ortodoxă” (1988).

În anii de arhipăstorire a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen a avut multiple realizări. Printre acestea se numără redeschiderea unor sfinte locaşuri care au fost închise în perioada comunistă, cum ar fi Mănăstirea Voroneţ şi Mănăstirea Humorului, mănăstiri deschise la câteva zile după ce a ajuns arhipăstor al acestor ţinuturi. Pe lângă aceste două mănăstiri, a ctitorit, a fost alături de cei care au dorit să ctitorească biserici, mănăstiri şi schituri. Dacă atunci când a venit ÎPS Pimen erau în jur de zece mănăstiri şi schituri, astăzi sunt peste 35 de mănăstiri şi schituri în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Din anul 1991, când a fost numit arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen a întreprins şi o bogată activitate culturală. Cu binecuvântarea ÎPS sale au fost publicate numeroase cărţi, broşuri şi tipărituri, adresate în special credincioşilor de rând. Unele dintre acestea au fost scrise chiar de ÎPS Arhiepiscop Pimen. Dintre cărţile tipărite în Arhiepiscopie amintim: „Din cărţi adunate şi la copii iarăşi date”, „Carte de învăţătură şi îndrumare ortodoxă”, „Viaţa şi activitatea Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi”, „Necazurile în viaţa creştinului”, „Acatistul şi slujba Sf. Voievod Ştefan cel Mare”, „Carte de religie”, „Povăţuiri pentru spovedanie”, „Din pagini de altădată”, „Adevăruri mântuitoare”. În această carte, ÎPS Pimen urmăreşte explicarea unor învăţături controversate, a unor texte controversate din Sf. Scriptură.

Tot cu binecuvântarea ÎPS Pimen s-au tipărit „Tipicul Sf. Sava”, apoi foarte multe monografii cu mănăstirile Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Dragomirna, Humor, Probota. Au fost tipărite cărţi de rugăciune, care au fost date la copiii de clasa I, la începutul fiecărui an şcolar.

ÎPS Pimen a fost preocupat şi de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, încurajând înfiinţarea a numeroase cămine şi aşezăminte speciale pentru cei nevoiaşi. Astfel, a fost construit Căminul de bătrâni „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, căminele de bătrâni de la Bogdăneşti, de la Gros, de la Sihăstria Putnei şi de la Mănăstirea „Sf. Dimitrie” Vatra Dornei.

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a fost distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000), de Preşedintele României Emil Constantinescu. (N.B.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: