Acţiuni închinate Centenarului Marii Uniri

„O lecţie de istorie”, proiectată şi prezentată de Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii

Comuna Cornu Luncii se află în partea de sud-vest a judeţului Suceava. În comparaţie cu alte unităţi administrative, compacte, formate dintr-una sau două aşezări bine populate, ea conţine două comune comasate, Sasca şi Băişeşti, unificate în 1968, adunând, strângând laolaltă, într-un nou centru, Cornu Luncii, nouă sate. Patru dintre ele sunt aflate în stânga râului Moldova – Cornu Luncii, Dumbrava, Băişeşti şi Brăieşti, care-au fost integrate între 1774-1918 la Imperiul Habsburgic. Alte cinci sate şi cătune, dintre care trei pe malul drept al Moldovei, sub munte, Păişeni, Sasca Mare, Şinca, dimpreună cu două sate aflate pe malul stâng al râului Sasca Mică şi cătunul apărut mai recent, Sasca Nouă, au aparţinut de Vechiul Regat al României. O a doua particularitate este aceea că această unitate administrativă este una dintre cele mai răsfirate comune. Se întinde de la N-S, în lungime de 15 km, şi E-V, pe o lăţime de 7,5 km. De la centrul administrativ, suprafaţa comunei este de 8.400 ha, iar populaţia de 7.812 locuitori…

De la vechea stăpânire austriacă s-au păstrat la Cornu Luncii vama – o clădire masivă, din cărămidă, de formă patrulateră, cu o lungime de circa 12 m şi o lăţime de 4,5 m, cu un singur cat (etaj), precum şi urmele unui canton al grănicerilor, magazie şi grajduri ale acestora. La Dumbrava, coloniştii germani şi polonezi, care-au venit de la Poiana Micului, au ridicat o biserică catolică, ce s-a păstrat şi astăzi. La Băişeşti au venit, după 1775, grupuri de ucraineni din Galiţia şi refugiaţi din Transilvania, încă pe la vremea Răscoalei lui Horea, ale căror nume se regăsesc în cele ale majorităţii românilor.

2.

Primarul actual de la Cornu Luncii, Gheorghe Fron, este şi el un fiu adoptiv al comunei.

S-a născut la 28 aprilie 1961, fiind fiul lui Vasile şi Maria Fron din comuna Boghicea, judeţul Neamţ. Părinţii lui sunt ceangăi. După „Dicţionarul lui Lazăr Săineanu”, ediţia revăzută şi adăugită, din 1997, apărută la Iaşi: „acesta a fost numele dat ungurilor şi secuilor originari din sud-estul Transilvaniei, aşezaţi, începând din secolul al XV-lea, pe văile Trotuşului, Siretului şi Prutului, dar mai ales în judeţul Bacău” (p. 1170). Primarul Gheorghe Fron, care lucrează la monografia comunei sale natale de la terminarea studiilor superioare – şi se află într-o fază avansată –, mi-a mărturisit că printre unguri şi secui au fost şi mulţi români, cum era şi firesc, catolicizaţi forţat (cum se pare au fost şi înaintaşii lui) şi el a acceptat concluziile bine documentate şi nuanţate ale istoricului care s-a ocupat cu studiul acestei populaţii, Dumitru Mălinaş.

Şi, totuşi, să explicăm în ce împrejurări a ajuns el la Cornu Luncii.

A făcut prima facultate la Iaşi, între anii 1981-1986 – la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, specializarea inginerie mecanică agricolă. În timpul studenţiei a cunoscut-o şi s-a împrietenit cu Maria-Luminiţa Ciortină, care studia economia la Universitatea „Al. I. Cuza”. În 1987, când au absolvit amândoi studiile superioare, au simţit că nu pot trăi decât împreună. Gheorghiţă a venit la Cornu Luncii, s-au înţeles cu părinţii, s-au căsătorit şi, în anii următori, s-a făcut luntre şi punte, s-a împrumutat de la stat, şi-a ridicat în mijlocul comunei o casă frumoasă, mare, modernă. În primii ani a făcut naveta, fie la SMA Fălticeni, fie în apropiere, la Spătăreşti.

În 1991 a candidat ca primar; şi obştea l-a ales, în prima sa legislatură. În al doilea an al funcţiei, prefectul s-a pripit şi, pe baza unor acuzaţii nefondate, a încercat să-l demită din funcţie. Demn şi curat, ştiindu-se nevinovat, Gheorghe Fron s-a apărat vitejeşte. A câştigat cu demnitate şi a continuat legislatura până-n 1995. Şi s-a ambiţionat să facă – la distanţă – şi a doua facultate, de drept, la Universitatea din Bucureşti, fiind, în acelaşi timp, director general la SC Taurus SRL Spătăreşti, apoi, din 1999 s-a stabilit pe raza comunei Cornu Luncii, ca director la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Sasca Mică.

Ca şi în funcţiile exercitate anterior, la Fălticeni şi Spătăreşti, s-a dovedit un om pasionat, întreprinzător şi bun gospodar, cinstit, onest, câştigând prestigiu şi stimă între intelectualii comunei, dar şi printre oamenii de rând.

În anul 2012, oamenii din comună l-au ales în cea de-a doua legislatură, iar în 2016, în cea de-a treia. Aşa se face că, la cei 57 de ani, când s-a aniversat Centenarul Marii Uniri, a cutezat să organizeze o veritabilă „lecţie de istorie”. Care a fost pregătită din vreme şi a fost unică prin conţinutul bogat şi marea diversitate a celor ce au participat la ea: oameni din comună şi satele apropiate, civili, militari, primari, preoţi, parlamentari şi aleşi ai obştilor locale şi judeţene.

3.

Foarte bine pregătit profesional, cu două facultăţi, cu o largă deschidere spre dialog, atât cu oamenii de rând, cât şi cu toate categoriile de intelectuali din comună, învăţători, profesori, medici, ingineri şi tehnicieni, Gheorghe Fron s-a documentat şi-a aflat că pe la Vama austriacă de la Cornu Luncii au intrat trupele române, la 6 noiembrie 1918, la cererea unei delegaţii din Câmpulung Moldovenesc, spre a restabili ordinea în Bucovina şi a ajuta să se reinstaureze o administraţie română, după 144 de ani de stăpânire străină.

Iniţiativa i-a aparţinut ofiţerului român Traian Roşu – care se afla în toamna anului 1918 trimis de Curtea din Viena, ca cetăţean austriac, cu un camion, într-o misiune, la Câmpulung Moldovenesc. Însemnările sale despre delegaţia lui, însoţit de un grup de câmpulungeni, la Fălticeni, spre a solicita generalului Constantin Neculcea, s-au publicat recent. S-a tipărit o carte de publicistul şi cărturarul Ion Filipciuc, în toamna anului 2018. Despre acelaşi eveniment s-a aflat şi o însemnare în „Cronica Şcolii din Brăieşti” în care, directorul de-atunci, Valerian Buzdugan, consemna, în câteva rânduri, despre „intrarea armatei în Bucovina, la 6 noiembrie 1918”.

Prin urmare, primarul Gheorghe Fron a pregătit un ansamblu de acţiuni şi a stabilit:

1. Data lecţiei: 6 noiembrie 2018, orele 10-14 şi 16-20;
2. Locul: în Centrul comunei Cornu Luncii, pe platoul din faţa Panteonului Eroilor din comună, ridicat în anul 2018, în cinstea tuturor celor căzuţi la datorie în anii 1916-1919;
3. Aici, în clădirea fostei vămi austriece, s-a amenajat un muzeu al Marii Uniri, marcând pentru prima dată eliberarea şi Unirea Bucovinei la statul român, într-o construcţie mărginaşă;
4. Vor participa: Câteva mii de locuitori ai celor nouă sate şi din localităţile apropiate.

De asemenea, au fost invitaţi circa 350 de militari, poliţişti, jandarmi, în principal de pe raza judeţului Suceava, dar şi invitaţi speciali de la Batalionul 22 „Mircea Vodă” Timişoara şi Unitatea Militară 02275 Bălţăteşti; elevi de la Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Petru Rareş” Fălticeni şi de le Colegiul Militar „Ştefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc; militari şi ofiţeri de la Batalionul 17 Vânători de Munte Vatra Dornei, camarazi de la Batalionul de Paraşutişti, cadre militare de la Fanfara Iaşi; Asociaţia Veteranilor Militari Răniţi din Trupele de Operaţiuni etc.

Au mai fost prezenţi: preoţi şi primari de pe raza judeţului, aleşi locali şi parlamentari, oameni de cultură etc.

5. Tema lecţiei: Intrarea trupelor române în Bucovina pe la Vama Austriacă din Cornu Luncii la 6 noiembrie 1918. Evocare – Primarul Gheorghe Fron; context istoric intern şi extern, iniţiative locale, înainte de-a fi invitaţi oficial de către Constituantă şi guvernul nou ales al Bucovinei, condus de Iancu Flondor, Divizia a VIII-a condusă de generalul Iacob Zadik.
6. Material didactic ajutător – cărţi tipărite de Centrul Cultural al Bucovinei şi Consiliul Judeţean Suceava, dintre care au fost lansate public (şi predate gratuit participanţilor): „Generalul Iacob Zadik în Bucovina” – I. Filipciuc; „Câmpulungul în zorii Unirii” – Ioan Bileţchi-Albescu şi Traian Roşu; „Reflecţii privind România Mare” – Mihai Iacobescu; „Dulce-amar de Bucovina” – Doina Cernica şi Maria Toacă; „Drumul României spre catastrofă (1918-1940)” – Gică Manole.

Alte acţiuni: Intonarea Imnului Naţional al României; Serviciu religios: un Te Deum efectuat de un sobor de preoţi, în frunte cu ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor; Prezentarea semnificaţiei evenimentului: Gheorghe Fron, primarul comunei, şi prefectul Mirela Adomnicăi; Sfinţirea „Porţii Veşnicei Uniri”, de intrare a trupelor române în Bucovina; Panteonul Eroilor comunei Cornu Luncii, din cele nouă sate, pentru anii 1916-1919; Muzeul Unirii Bucovinei din fosta vamă austriacă; Depunere de coroane şi jerbe de flori la eroii mai recenţi: Erou sublocotenent p.m. Constantin Puiu Mihailovici (1989) şi sublocotenent p.m. Ioan Grosaru (Irak, 2007).

…A fost o lecţie de zile mari.

Evocarea evenimentelor istorice din 1916-1919 a fost însoţită de acordarea titlului de „Cetăţean de onoare” unor fii ai comunei, ca: sublocotenent Narcisa Ciotină, şefă de promoţie la Academia Forţelor Aeriene, şi locotenent-colonel Jianu Adrian, comandantul Batalionului 32 „Mircea Vodă” – Timişoara; au primit Diplome Aniversare unii militari, elevi şi ofiţeri, ÎPS Pimen şi alţi 15 preoţi din judeţ, 12 primari din zonă, dar şi primarul din Boghicea (Neamţ), 8 învăţători, profesori, autori de cărţi, ziarişti etc.

Participanţilor li s-au distribuit sacoşe în care au primit: revista „România 100 – Centenarul Marii Uniri”; „Cornu Luncii 100 de ani de la prima primire făcută Armatei Române la 6 noiembrie 2018”; o expunere sumară, dar concentrată, densă privind conţinutul evocării, un scurt istoric al celor nouă sate şi cătune, cu imagini color din viaţa şi activitatea locuitorilor de pe malul Moldovei; există şi două pagini despre „Muzeul Unirii Bucovinei” cu Patria Mamă, din vama austriacă.

Participanţii au primit gratuit şi cărţile care s-au lansat, spre amintire. Gest foarte util, de neuitat.

Am plecat supărat, fiindcă, azi, oamenii din cele nouă sate n-au niciun alt loc de muncă decât pământul din proprietate şi cei mai mulţi sunt în vârstă. În trecut au avut o fabrică de cherestea, în Sasca Mare, şi o topitorie de in şi cânepă la Cornu Luncii, unde puteau lucra mulţi dintre ei.

Tinerii pleacă în Occident, iar satele se depopulează. Şcolile se desfiinţează şi rămâne doar una mare, în centru, care şi ea îşi reduce numărul de elevi în fiecare an…