America. Suava poetă Maria Banuş, care s-a remarcat înainte de război printr-un volum de versuri de o senzualitate îndrăzneaţă, „Ţara fetelor”, a devenit după instaurarea comunismului o propagandistă încruntată şi înfricoşătoare. Participând, în calitate de corespondent al ziarului Scînteia, la procesul intentat aşa-zişilor sabotori ai lucrărilor de la canalul Dunăre-Marea Neagră, ea scria că pedeapsa cu moartea pentru aceşti inculpaţi i se părea prea uşoară. În 1955, poeta a publicat un volum de versuri cu un titlu de o grandilocvenţă ridicolă, „Ţie-ţi vorbesc, Americă!”. Dacă vrem să ne amuzăm, ne-o putem imagina pe Maria Banuş stând bine înfiptă în pământul Europei de Est şi adresându-se, cu o voce autoritară, ţării de pe malul celălalt al Atlanticului: „Ţie-ţi vorbesc, Americă! Ţie-ţi vorbesc, Americă! Ţie-ţi vorbesc, Americă!”. Autoarea are grijă să precizeze că nu se adresează întregii Americi, întrucât există o parte a acestei imense ţări cu care poeta comunistă nu catadicseşte să stea de vorbă: „Nu cu America pumnului şi a linşajului,/ nu cu patroana crimelor şi a orgiilor,/ nu cu vrăjitoarea ce mână sabatul drăcesc/ al miliardelor,/ ci cu tine,/ Americă simplă, vorbesc.” Invectivele acestea tari „America pumnului şi a linşajului”, „patroana crimelor şi a orgiilor” n-au nicio legătură cu ideea de poezie. Ele fac parte din retorica rechizitorială a epocii folosită împotriva Occidentului demonizat de ţările comuniste. Maria Banuş se adresează deci oamenilor simpli din America, singurii care merită atenţia ei, cu scopul de a le face educaţie politică. Ea le explică naivilor americani că liderii lor vor să-i târască într-un război cumplit, sub pretextul – mincinos – că Europa reprezintă pentru ei un pericol. Convingerea autoarei că poate, de una singură, să deschidă ochii unei ţări întregi induse în eroare este o dovadă de megalomanie. Astăzi povestea ne amuză, dar la vremea respectivă avea ceva terifiant: „O, Americă simplă!/ Minciuna s-a-ncolăcit în jurul tău/ şi tu n-o simţi./ Minciuna se-aşază ca oaspe,/ la tine, la cină,/ mănâncă din vasele tale/ şi tu n-o vezi./ La temelia căminului tău/ îşi cloceşte ea puii/ şi tu nu ştii./ Sub căpătâiul copiilor tăi/ zace minciuna/ şi tu nu te cutremuri”. Din fericire, America simplă, ca şi cea complicată, ignora pe atunci tirada tenebroasă a Mariei Banuş şi îşi vedea de treabă. (Alex Ştefănescu)
Chip. „Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, dinlăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe care le spune şi mai ales de cele pe care nu le spune; apoi ochii, ochii care, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, culoarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noastre, a sentimentelor şi gândurilor noastre.” (Alexandru Vlahuţă)
Cocoş. Majoritatea spuneţi că găina bătrână face zeama bună. Întrebarea este: cocoşul bătrân la ce-i bun?
Dor. Când îmi vine dor de copilărie, o pun pe mama să mă bată.
Elodia. – Ce-ai face dacă te-aş înşela? – Te-aş face celebră… ca Elodia!
Iubire. Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toată fiinţa. (Constantin Brâncuşi)
Întrebare. Un turist întreabă: – Nu vă supăraţi, cum pot să ajung mai repede la gară? – Luaţi-o la fugă!
Kilograme. Aş vrea să rog persoanele care pierd kilograme să fie puţin mai atente. Că le tot găsesc eu…
Legendă. Legenda spune că, dacă în mijlocul nopţii te ridici din pat să mergi la baie şi te loveşti la picior de colţul dulapului, în mod miraculos începi să vorbeşti cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii în manieră foarte confidenţială…
Lipsă. Ştiaţi că lipsa îndelungată de sex provoacă tristeţe şi alte chestii, pe care nu vi le mai spun, că-mi vine să plâng?…
Lumânări. Eu, chestia asta n-am înţeles-o. Când împlineşti anii, stingi lumânarea, iar când mori ţi-o aprinde…!!!???
Marylin. „Fiecare femeie are câte ceva din Marylin în ea. Unele Monroe, altele Manson”.
Origini. – Tată, de unde vin copiii? – Fiule, copiii vin din locul de unde toată lumea-i bagă pe politicieni!
Plată. La mecanic. – Vă costă 980 lei, preferaţi să plătiţi cash sau cu cardul? – În lacrimi nu se poate?
Sforăit. – Întoarce-te, sforăi ca un tractor! – Şi, dacă mă întorc, crezi că o să cânt ca Enrique Iglesias?
Şogor. Doi prieteni discută: – Eu nu pot trai fără nevastă-mea, Ana. – Nici eu!
Urechi. – Ana, ai condus ani de zile maşina şi nu înveţi să consulţi oglinzile. – Care oglinzi? – Cele din laterale! – Credeam că sunt urechile maşinii.
Comentarii