Sâmbătă, 29 februarie, cu prilejul aniversării a 117 ani de la naşterea maestrului Ion Irimescu, au fost organizate la Fălticeni mai multe manifestări cultural-artistice. În prima parte a zilei, la Biserica „Sf. Voievozi” din Oprişeni, singura biserică pictată de Maestrul Ion Irimescu, a avut loc slujba de pomenire a „Patriarhului artelor româneşti” şi a soţiei sale, Eugenia. Serviciul religios a fost oficiat de un sobor de preoţi împreună cu preotul protopop Adrian Dulgheriu, răspunsurile la strană din slujba Sfintei Liturghii fiind asigurate de monahia dr. Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ.
Ca şi în anii precedenţi, la slujba de pomenire au participat oficialităţile locale, artişti plastici, scriitori, câţiva apropiaţi ai Maestrului, dar şi o parte din candidaţii la alegerile locale de anul acesta.
„Ne-am adunat cu toţii să facem o rugăciune pentru maestrul Ion Irimescu şi soţia sa, Eugenia, spre neuitare. Ne bucurăm că suntem într-un număr mare şi consider că dumneavoastră, cei care aţi participat la această slujbă, sunteţi de fapt reprezentanţii tuturor oamenilor din oraşul nostru. Deşi maestrul nu a avut copii, cred că fiecare dintre noi, locuitorii acestui oraş, suntem moştenitorii lui, având în vedere că peste 350 de sculpturi şi peste 1000 de desene sunt în muzeu. Poate nu evaluăm la adevărata valoare această moştenire, dar cred că cei care vor veni după noi, copiii noştri, nepoţii noştri, îşi vor aduce aminte cu mare cinste şi evlavie de maestrul Ion Irimescu, un om care a muncit foarte mult în viaţă, un om care şi-a petrecut în atelier foarte mult timp, un om cu o viaţă extrem de organizată. Aş vrea să vedem în opera sa nu doar latura artistică, ci şi latura religioasă şi cred că din mulţimea operelor pe care le-a realizat, multe sunt destinate muzicii, dar şi maternităţii.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2020 ca fiind Anul Educaţiei Părinţilor şi a Familiei. Din această perspectivă cred că putem să unim opera maestrului, care este destinată maternităţii, cu anul comemorativ declarat de Patriarhia Română. Putem să mergem mai departe cu latura religioasă a maestrului prin pictura pe care o avem aici, în biserică, pictură făcută în tinereţe, care ne face cinste şi este extrem de frumoasă” ne-a spus preotul protopop Adrian Dulgheriu.
Biserica „Sf. Voievozi” din Oprişeni, singura pictată de Ion Irimescu
După slujba parastasului, cei prezenţi s-au recules la mormântul din Cimitirul Oprişeni. Pentru că a lipsit, din binecuvântate pricini, ÎPS Pimen, prieten foarte bun al maestrului şi sfătuitor al acestuia, care a fost de multe ori prezent la comemorările lui Ion Irimescu şi care a transmis binecuvântarea şi dragostea sa, acum a trimis un mesaj rostit mulţimii de protopopul Adrian Dulgheriu.
Pe pereţii bisericii din Oprişeni se află singura pictură religioasă a lui Ion Irimescu, realizată în anul 1926, în vacanţa dintre anii III şi IV, student fiind la acea vreme la Institutul de Arte Frumoase de la Bucureşti. De la preotul pensionar Camil Dăscălaşu, fost paroh al acestui locaş de cult, am aflat că Ion Irimescu a fost rugat de consiliul parohial, dacă poate, să picteze biserica. A pictat începând cu altarul, prima pictură a fost Maica Domnului, după aceea, în naos, Mântuitorul Hristos cu cei patru evanghelişti. Apoi Dumnezeu Tatăl, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, pe abside, iar în pridvorul mic este fuga din Egipt…
Personalităţi marcante prezente la Fălticeni
La sala „Pictor Aurel Băeşu”, din incinta Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, un spaţiu pe care frigul a pus stăpânire, s-a desfăşurat, după-amiază, partea a doua a evenimentului dedicat celui care şi-a pus amprenta asupra municipiului Fălticeni prin cea mai mare colecţie de autor, lucrările simpozionului „Irimescu 117”. Timp de câteva ore, în alocuţiunile lor, invitaţii au vorbit despre rolul şi locul maestrului Ion Irimescu în cultura românească. Un punct comun al discuţiilor s-a axat pe vizibilitatea şi promovarea celei mai mari colecţii de autor din România.
După cuvântul de bun venit al gazdei, managerul Teodor Brădăţan, adresat zecilor de prieteni ai maestrului Ion Irimescu, personalităţilor culturii naţionale, judeţene şi locale şi invitaţilor de onoare, Cătălin Coman, primarul municipiului Fălticeni, a subliniat că atât Primăria, Muzeul de Artă, cât şi întreaga comunitate au datoria „să facă ceea ce trebuie pentru a omagia întreaga carieră a maestrului şi să vorbim despre viaţa şi personalitatea dumnealui”.
În continuarea seminarului au luat cuvântul invitaţii acestui eveniment, respectiv criticul de artă Oliv Mircea, prof. univ. dr. Tereza Sinigalea, ing. Andrei Vretos, dr. Georgiana Zahariea, prof. univ. dr. Dan Covataru, iar din partea fălticenenilor, prof. Gabriela Curtui, fost muzeograf la Muzeul „Ion Irimescu” în perioada în care maestrul a locuit la Fălticeni, ne-a adus aminte de viaţa şi opera lui Ion Irimescu, ilustrată cu aspecte mai puţin cunoscute publicului larg, dar povestite cu Gabriela Curtui la o cafea sau după ghidajul unui grup de vizitatori străini. Pe tot parcursul manifestării, în scurtele pauze dintre vorbitori, prof. univ. Nicolae Maxim a avut grijă să îi bucure pe toţi cu flautul său fermecat.
Ion Irimescu, o marcă a moldovenismului
Criticul de artă Oliv Mircea, cel care s-a considerat un hermeneut poposit la Fălticeni să facă câţiva paşi către publicul prezent, către opera lui Ion Irimescu, a zugrăvit portretul artistului pornind de la primii ani de viaţă ai lui Ion Irimescu la Fălticeni şi o descriere a lui Vasile Lovinescu şi ajungând, la final, la „cazul Irimescu în cultura română, cazul unei personalităţi care a reuşit să acopere tot veacul al XX-lea, un veac contradictoriu şi zbuciumat, un veac în care Irimescu a trăit sub trei puteri”.
„Aş vrea să discutăm despre o problemă: cărei modernităţi îi aparţine Irimescu? El vine dintr-o modernitate românească, în care drumurile lui nu s-au intersectat cu ale lui Brâncuşi, dar a fost aproape de drumul lui Brâncuşi, vine dintr-o lume în care lângă el exista Gheorghe Anghel, care nu avusese un atât de mare noroc. În această lume, Irimescu a avut şansa de a exprima convingeri ideologice, politice şi religioase care n-au tulburat foarte mult preajma. Ar merita un studiu atent al acestei probleme, să studiem dosarele făcute la instituţiile care oferă astfel de dosare. Să nu vă imaginaţi că a fost un personaj care a trecut neobservat. Ar trebui făcut un studiu asupra carierei lui, a modului lui de a răzbi, acordul şi dezacordul lui cu puterea, cum dezvoltă cunoaşterea artistică pe care o aşază pe lucrul sănătos pe care l-a învăţat de la Paciurea” a precizat criticul de artă Oliv Mircea.
O situaţie care trebuie atent studiată
Uitând sau neştiind că însuşi Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o creaţie a maestrului Ion Irimescu, locul fiecărei lucrări şi conţinutul fiecărei săli în ansamblul muzeului fiind gândit de marele artist, aşa cum susţine scriitoarea Doina Cernica, sau muzeul este „o za într-un lanţ care nu poate fi rupt!”, cum a afirmat cel mai important invitat la a 117-a aniversare a maestrului Ion Irimescu, istoricul de artă Tereza Sinigalia, criticul Oliv Mircea a avut o adevărată pledoarie privind diminuarea numărului de lucrări din cadrul muzeului de artă fălticenean şi plecarea acestora în lume.
„Acest muzeu Ion Irimescu este o sămânţă de sensibilitate melancolică care devine şi va deveni cu timpul o marcă a moldovenismului. Prin Irimescu am putea să ne întâlnim aici cu o multiplă sensibilitate, care în cazul lui Irimescu a ajuns la cote înalte.
Muzeul ar putea găzdui, la răstimpuri nu foarte mari, felurite expoziţii, astfel încât să devină un punct de interes major. Haideţi să mai vedem o expoziţie Irimescu. Prin ineditul combinaţiilor dintre desen şi formele spaţiale se pot crea expoziţii dintre cele mai extraordinare şi apoi aceste expoziţii ar putea circula măcar în marile centre universitare ale României, dacă nu cumva şi ale Europei, dacă vrem să-i facem un serviciu lui Ion Irimescu. Asta trebuie făcut.
Creaţia lui e plină de creativitate spontană şi de canon, de clasicitate. În muzeu avem o aliniere de lucrări cum pare acum a fi, avem o colecţie. Dacă ştim, facem o colecţie în jurul unei teme, spectaculoasă. Sunt prea multe lucrări, nu o să vadă nimeni nimic. De exemplu, aş face expoziţie cu asta, o expoziţie cu asta…” au fost argumentele cu care Oliv Mircea şi-a susţinut ideea unor expoziţii Ion Irimescu în ţară şi în lume.
Mare admirator al lui Constantin Brâncuşi şi ucenic al lui Dimitrie Paciurea, Ion Irimescu, născut pe 27 februarie 1903, a creat mult , iar, în afara lucrărilor aflate în muzeele din ţară şi străinătate sau în colecţii particulare, esenţa operei sale creatoare se află la Fălticeni. Donând un mare număr de sculpturi şi desene, s-a constituit muzeul care-i poartă numele. Retras spre sfârşitul vieţii la Fălticeni, s-a ocupat de muzeul care adăposteşte operele sale, cea mai mare colecţie de autor din România. Ion Irimescu a încetat din viaţă în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2005, în locuinţa sa din Fălticeni, la vârsta de 102 ani.
Pentru gestul său, municipalitatea îl sărbătoreşte în fiecare an la sfârşitul lunii februarie, prin manifestări culturale.
Comentarii