Sala de expoziţii a Bibliotecii Municipale „G.T. Kirileanu” din Vatra Dornei este arhiplină. Profesoara Jenica Romanică, coordonatoarea cenaclului “Cornelia Maria Savu”, ne-a provocat la această întâlnire cu dublă semnificaţie: a dat viaţă unui nou “copil de suflet”, o carte (cei care scriu, numai aşa pot privi cărţile) şi a ajuns la un prag frumos al vieţii, o vârstă rotundă, când poate spune cu mândrie că şi realizările sale sunt pe măsură. Se află în sală prieteni, foşti elevi, colegi de cancelarie, colegi din “Arboroasa” (prof. Romanică este vicepreşedinte), elevi membri ai cenaclului, veniţi din Dorna Arini cu profesoara lor, Amalia Lungoci.
Moderatoarea întâlnirii şi gazdă primitoare, bibliotecar coordonator Nicoleta Todaşcă dezvăluie scopul întâlnirii: lansarea recentei cărţi de proză scurtă „Insomnii matinale” a autoarei, cea de a zecea, însumând o carte de poezie, un jurnal, un roman, volume de reportaje şi recenzii, dar şi cărţi semnate în calitate de coordonator. Vorbitoarea realizează un profil moral şi profesional al autoarei, cu accent pe implicarea sa în activitatea culturală şi pe sprijinul acordat bibliotecii în orice solicitare. Cu emoţia firească, generată de eveniment, prof. Romanică îşi exprimă bucuria şi recunoştinţa de a ne fi regăsit cu acest prilej, explică titlul şi secvenţele în care se regăseşte, motivează că timpul personal, dar şi al lectorilor au determinat alegerea prozei scurte în exprimarea unor poveşti de viaţă, în conturarea profilului unor personaje. O surpriză plăcută a fost pentru autoare (şi pentru toţi cei prezenţi) recitalul de versuri din poeziile sale, un poem dedicat dascălului şi un portret, cu adevărat de suflet, moment susţinut de talentaţii elevi Diana Florescu, Răzvan Ţabrea, Eva Apetrei şi Ştefan Gavriluţ din clasa a IV-a A de la Şcoala Gimnazială Nr. 4, însoţiţi şi îndrumaţi de înv. Viorica Afloarei.
Consider această recentă carte a autoarei ca o nouă reuşită, pornind de la coperta de pe care ne privesc nişte ochi treji şi iscoditori (desen realizat de autoare), de la tematică, de la frumuseţea morală şi forţa personajelor, la descrierile de natură, la evocarea unor obiceiuri ale satului, unele constituind adevărate instanţe morale, la vocabularul decent, aşezat, adesea poetic prin excelenţă.
Poeta Anica Facina a evocat prima întâlnire cu familia Romanică, la intrarea în clasa I a fiului Andrei, căruia i-a fost învăţătoare şi pe care l-a îndrăgit pentru firea sa iscoditoare şi pentru conştiinciozitate. Apreciază această nouă scriere ca pe “o listă de destine pentru cărţi şi scenarii de film”, remarcă numele personajelor, talentul de portretist, crearea unor imagini vizuale, zugrăvirea lumii satului şi evocarea, cu dragoste şi recunoştinţă, a unui fost profesor din facultate, Gh. Tohăneanu.
Prof. Mirela Neagoş a remarcat capacitatea scriiturii de a ne stârni amintiri din copilăria şi vieţile noastre, apreciind temele povestirilor: familia, credinţa, munca, istoria, iubirea, de asemenea frumuseţea personajelor feminine, grija părinţilor pentru copii. Vorbitoarea s-a referit şi la prezentarea unor realităţi urâte ale anilor ’60: delaţiuni, represiuni ale securităţii etc. În concluzie, cartea este o emblemă a legăturii omului cu pământul, o icoană a frumuseţii morale a omului de altădată, un îndemn de a fi prietenii cărţii şi a purta în suflet imaginea dascălului model.
Aldona Patraş consideră că autoarea a acordat un loc deosebit propriei poveşti, regăsită printre rânduri şi impresionantă prin zugrăvirea lumii fabuloase a copilăriei şi a adolescenţei. A admirat sinceritatea şi deschiderea stilului şi i-a dedicat autoarei un haiku.
“Sunt texte limpezi, aşternute în zorii zilei, cu personaje feminine deosebite, cu nume vechi, sonore şi sugestive, bazate pe o tehnică narativă cu final deschis, încât lectorul poate continua. Este de admirat capacitatea autoarei de a releva lupta omului cu destinul şi refuzul înfrângerii” a subliniat scriitorul Gheorghe C. Patza.
Gruia Ungurian a considerat, plecând de la titlul cărţii, că, “dimineaţa, gândul omului are o mai mare putere de investigare”. A admirat frumuseţea peisajelor mirifice descrise de autoare, scriitura densă, trăirile profunde exprimate.
Au mai fost surprize, precum prăjitura omagială pregătită de Nicoleta, multe flori, unele în buchet tricolor (fiind cunoscut patriotismul autoarei), discuţii plăcute în jurul unei mese cu bucate pregătite cu pricepere de către soţii Romanică, urări fireşti de „La mulţi ani!” şi la multe alte reuşite literare.
A fost cu adevărat o întâlnire de suflet, caldă şi normală, cum ar trebui să fie între oameni, mai ales în timpul zbuciumat pe care îl parcurgem.
Foto: EMILIAN FĂCÎNĂ
Comentarii