Apropierea Anului Nou mă duce de obicei cu gândul la vremelnicia a tot ce e pământesc. Cred totuşi că acest moment al anului trebuie să ne aducă aminte de ceea ce niciodată nu piere. Când încă un an trece în veşnicie, nu-mi pare rău de ceea ce ia cu sine, ci mai degrabă sunt uimit de ceea ce el ne lasă. Încheind acest an, încerc să-mi amintesc de toate lucrurile cu care m-am îmbogăţit de-a lungul lui, nu pentru un timp, ci pentru totdeauna. Ce-aş putea spune atunci despre dragoste, care niciodată nu îmbătrâneşte, care nu ştie de timp şi spaţiu, care prin însăţi esenţa sa este nesfârşită, nemărginită? Aş zice că gândul la ea trebuie să precumpănească în noi la început de an.
În fiinţa umană există un singur lucru asupra căruia timpul nu are putere şi anume inima. Toate celelalte se istovesc, se uzează cumva; capacităţile ne slăbesc, puterile ne trădează, memoria se toceşte, dar inima rămâne neschimbată; ea nu trebuie să-şi piardă capacitatea de a iubi, ci trebuie să rămână larg deschisă întotdeauna pentru ce este frumos şi înălţător, pentru orice necaz, pentru orice amărăciune. Inima omului este ca un arbore care nu se lasă doborât de furtună şi vreme rea, ci rămâne verde şi înfloreşte chiar şi în gerul iernii. În ea răsună căutarea dragostei chiar şi atunci când vocea ne trădează. Când vederea ni se întunecă, raza limpede a credinţei pătrunde în întuneric şi-l luminează. Nu trebuie să luăm exemplu de la frunzele care se vestejesc, cad şi mor; inima noastră a rămas tânără în pofida anilor care trec.
Revăzând în gând tot trecutul meu, nu pot să nu-mi aduc aminte de numeroasele bucurii cu care am fost copleşit de Creator. Iar atunci cum să nu trag nădejde că şi anul acesta nu voi fi lipsit de dragostea Sa, de milostivirea Sa? Orice m-ar aştepta în viitor, nu mă îndoiesc că Atotputernicul îmi va îndrepta fiecare pas şi de aceea trec cu nădejde pragul noului an care stă să înceapă.
Doar atât mă întreb. Cum am petrecut anul care a trecut? L-am început cu făgăduinţe pline de râvnă, cu cele mai bune intenţii, însă acestea s-au evaporat repede şi poate am petrecut anul fără folos, poate n-am dobândit nimic din el, nu am înaintat, dar nutresc speranţa că Dumnezeu nu va permite să se întâmple acest lucru şi anul acesta! La mulţi ani, dragi cititori!
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii