Şcoala românească – acum ori niciodată

 Şi a fost ultimul test PISA (Programme for International Student Assessment) care ne-a confirmat ceea ce se ştia deja de la testele PISA anterioare şi anume că şcoala românească s-a împotmolit în marasmul unor reforme fără cap, aşa mândri cum suntem noi ca români, urmaşi de daci şi de romani în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Numai că foşti diriguitori ai educaţiei româneşti şi politicieni din speţa lui Vadim nu vor să recunoască realitatea dureroasă şi unii chiar au transformat nenorocirea în victorie. Cum să ni se întâmple tocmai nouă aşa ceva când olimpicii noştri domină an de an olimpiadele internaţionale?

Ei, bine, iată că ni se tot întâmplă: 44% din elevii de 15-16 ani sunt analfabeţi funcţionali, adică nu înţeleg ceea ce citesc, 47% nu se descurcă la operaţii aritmetice de bază, iar la ştiinţe stăm şi mai prost, cu 12 puncte procentuale mai jos faţă de 2012.

Care sunt ţările campioane ale testelor PISA în acest an? China, Singapore şi Estonia. Deşi sistemele lor de educaţie sunt compatibile cu al nostru, iată că la ei se poate, iar la noi, nu. Devine astfel explicabilă poziţia fruntaşă a respectivelor state în ceea ce priveşte dezvoltarea economică actuală şi garanţia pentru viitor. Starea educaţiei noastre precare e din pricina subfinanţării cronice a domeniilor educaţionale, a educatorilor încurcaţi în hăţişul reformelor alandala şi a indicaţiilor unor specialişti făcuţi la lumânare. Nu în cele din urmă, a plecării tinerilor cu sutele de mii la şcolile bune ale Occidentului, de unde nici vorbă să se mai întoarcă acasă, cu toate chemările neconvingătoare ale liderilor politici aflaţi în mare nevoie de voturi.

România nu s-a trezit din epoca educaţiei socialiste pe care încă o consideră, fără a apela la argumente raţionale, perioada cea mai luminoasă a dezvoltării umane pe plai românesc. Şi atunci de ce am mai avea nevoie de reforme la şcoală dacă poţi ajunge în fruntea ţării chiar analfabet funcţional fiind? Iar exemple aveţi cu duiumul de cum deschideţi televizorul şi-i auziţi vorbind pe mai-marii zilei.

Însă situaţia este frustrantă: ne lăudăm cu nenumăraţi olimpici, cinste lor şi celor ce îi pregătesc, dar masa mare a elevilor, mai ales aceia din zonele rurale şi sărace, se zbate în nepăsare didactică, abandon şcolar şi analfabetism. Nu poţi să nu te întrebi care a fost rostul atâtor reforme şi legi ale educaţiei, ce au lăsat în urmă atâţia miniştri incompetenţi şi experţi de trei parale… Cum s-a ajuns în coada Uniunii Europene şi cum a fost posibil ca Estonia, una din suratele noastre de lagăr comunist, să fie cea mai importantă forţă educaţională în Europa, continent care de peste două milenii stă în fruntea educaţiei mondiale?

Ceea ce ne spune ultimul test PISA este că elevii noştri învaţă pe de rost multă teorie pe care nu sunt în stare s-o aplice în practică şi nici educatorii în cauză nu sunt în stare să capteze atenţia elevilor şi să aibă linişte la ore. Neajunsurile pregătirii lor nu numai psiho-pedagogice sunt menţionate în concluziile testului. Mai adăugaţi abandonul şcolar, cel mai mare din ţările UE, şi plecarea vârfurilor la şcolile celebre ale Occidentului. Mai ţineţi cont că personalul didactic a fost primul la e(i)migraţie, cei mai buni profesori şi oameni de ştiinţă români fiind apreciaţi pentru valoarea lor în colegiile şi universităţile celebre ale lumii, iar la catedră în România s-au angajat, de regulă, cei ce au rămas. Mai luaţi în seamă că foarte mulţi absolvenţi, nu numai ai fabricilor de diplome, nu reuşesc să treacă examenele de titularizare şi definitivat, dar totuşi nenorocesc mai departe serii de copii.

Şi nu uitaţi un lucru: vitejii noştri miniştri ai educaţiei şi subordonaţii lor le-au impus dascălilor să renunţe la metodele tradiţionale, clasice de învăţare, la principiile pedagogice şi psihologice, cele mai multe valabile şi azi, şi au promovat metoda hârtiilor, a referatelor şi a eseurilor copiate de pe ici pe colo, plagiatul ajungând sursă de bunăstare şi fudulie între dascăli şi politicieni.

Nu s-a înţeles până acum că orice reformă didactică se începe cu educatorul şi se termină cu elevul, că nicio evoluţie a şcolii nu e posibilă fără ştiinţa de carte, dragoste faţă de copii şi voinţă de a învăţa. Care, însă (a nu se uita!), trebuie cultivate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: