Despre auriu

– Ce are fetiţa acolo?

Dar fetiţa, care trecuse de mult de vârsta când ar fi trebuit să mai folosească căruţul în care mama o adusese în parc, nu răspunde. E în lumea ei de unde, totuşi, înţelege că mama spune ceva despre bucata de cauciuc colorat pe care o ţine cu degetele încremenite, ca nişte gheare. Zâmbeşte şi i-o întinde. O jucărie pentru sugari cu care se joacă un copil de vreo zece ani pe care o primeşte înapoi, cu imensă bucurie, ca şi cum ar vedea-o întâia oară.

Nu aud cu claritate ce-i mai spune mama, dar îi simt vocea caldă, ce răzbate spre mine printre atâtea zgomote din parc. Este atât de diferită încât nu pot să nu o compar, deşi mă cert, în gând, cu cea a doamnei care-şi mustră copilul, căţărat pe fiarele instalate în parc pentru a încuraja sportul, că şi-a agăţat rochiţa. Sunt nedreaptă, dar privirile fetiţei certate că a făcut ceea ce orice copil face, ajung şi la mine şi dor.

Stau între două voci, între doi copii, între două mame, între două lumi aurii.

Căci aurie este raza care cade pe căruţul în care un copil îşi priveşte jucăria, zâmbind lumii lui interioare.

Auriu e zâmbetul mamei care îl învăluie.

Aurii sunt frunzele pe care le răscoleşte zvăpăiatul după care fuge, îngrijorată, o bunică speriată.

Aurie e lumina soarelui de toamnă, întreagă, care cade blândă peste noi toţi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: