Viorica vrem ?
Pe când, demult (să fie aproape trei decenii?!), fără nicio legătură cu mai tot ce-avea să se întâmple, un Cătălin Ţîrlea o dădea din proză („Povestiri cu pensionari”) în versuri, semnând (şi) poemul „Viorica Vrem” („dramatic recviem” patetic-postmodern pentru o „victimă a agiei”), într-o părere sub al său poem „SuciuCiteşte


































Comentarii