Salonul Doamnei Cernov (1)

Pentru câţiva dintre noi, veniţi, prin Suceava, de la Iaşi, Ion Muscalu, de la Suceava, Alexandru Ovidiu Vintilă, Elena Pintilei şi cu mine, dar şi din Cernăuţi, Alexandrina Cernov şi Maria Toacă, Salonul Doamnei Cernov, cum i se spune îndeobşte Salonului Internaţional de Carte Românească de la Cernăuţi, a început marţi seara, 10 septembrie 2019, în curtea interioară a Hotelului Koral, împodobită cu sugestia unei ambarcaţiuni printre pomi şi flori, aluzie la numele său, ca şi năvoadele, scoicile şi picturile marine din interior. A început cu Alexandrina Cernov mângâind copertele volumului „Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice şi demografice”, atunci ajuns, cu întâiul pachet livrat de tipografie şi cu întâiul exemplar extras din pachet, în mâinile sale sale. Cu Alexandru Ovidiu Vintilă amintindu-şi că prima sa întâlnire cu oraşul Cernăuţi a avut loc ca urmare a participării la ediţia din anul 2004 a acestui Salon. Cu Elena Pintilei vorbind despre descoperirile sale prin codrul arhivelor în căutarea familiei lui I.G. Sbierea. Cu Maria Toacă povestind despre casa celor două românce într-un sat ucrainizat amenajată cu migală ca o expoziţie permanentă a ţesăturilor, cusăturilor, inventarului casnic tradiţional româneşti, pildă de frumuseţe îndelung plămădită şi decantată. Cu Ion Muscalu înşirându-ne date şi documente istorice pe urzeala cărora a ţesut covorul romanului său, „Amfilohie Hotiniul”. Şi iar cu Alexandrina Cernov mărturisindu-şi intenţia de a aduna într-un volum dialogurile lui Ilie Luceac cu bucovineni de seamă, dintre care mulţi au trecut ca şi el pe celălalt tărâm, iar într-altul articolele publicate de istoric în „Glasul Bucovinei”. Şi cu toţii simţind într-un fel mai presus de înţelegerea noastră suflul Cimitirului Central din apropiere, cu respiraţia înaintaşilor sub lumina lunii, a lunii în primul pătrar, a Craiului Nou aducător de veşti bune, cum îl proclama şi creaţia lui Ciprian Porumbescu, a cărui amintire se află de asemenea impregnată în aura capitalei istorice a Bucovinei. Astfel că seara se încheie pentru fiecare dintre noi, altfel auzită, cu muzica „Baladei” sale.

Ziua inaugurării Salonului începe cu urcarea treptelor îndelungii scări de la Biblioteca Ştiinţifică Regională „M. Ivasiuk” Cernăuţi, într-un fel simbolică, drumul spre carte nu e niciodată uşor, cere efort, îndârjire. În sala luminoasă, în care am luat parte cândva la sărbătorirea lui Eminescu, apoi a Poeziei şi altcândva la aniversarea poetului şi traducătorului Mircea Lutic, lângă masa protagoniştilor, silueta unei tinere cu câteva cărţi în mâini. Dar nu e cum am crezut o bibliotecară implicată în pregătirea manifestării, ci chiar ES Irina Loredana Stănculescu, consul general la Consulatul General al României la Cernăuţi. Ar fi trebuit să o recunosc măcar după superbul coş cu flori şi panglică tricoloră, evident darul său, al instituţiei pe care o conduce, pentru Salonul Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi. Mai ales că la această ediţie, a VII-a, organizată de Editură în colaborare cu Centrul Media BucPress – Asociaţia Jurnaliştilor Români din Ucraina şi Liga Tineretului Român „Junimea”, Consulatul, alături de Mănăstirea Putna, este susţinător al manifestării. Cum suntem aproape toţi – participanţii anunţaţi de program, publicul pe care în general se contează în Cernăuţi şi presa, cu Mariana Struţ pentru Radio-BucPress vârf de lance, deoarece este prima care îi va anunţa pe ascultători despre deschiderea Salonului, părintele Petru de la Biserica Sf. Nicolae din Cernăuţi, ieromonahul Gherasim şi ierodiaconul Ioan de la Sf. Mănăstire Putna ne limpezesc sufletele cu rugăciunea de bun început. După care urmează cuvintele de salut: Natalia Fileac, directoarea Bibliotecii gazdă – eveniment tradiţional pe care va încerca să-l susţină şi în continuare, bun venit cărţilor şi autorilor lor -, Irina Loredana Stănculescu – se bucură să se afle în calitate de reprezentant al României aici, într-o zonă în care cultura, tradiţia şi limba română îşi află locul, se bucură de cartea primelor descrieri ale Bucovinei, să-l vadă pe Ion Muscalu, pe toţi participanţii şi îi roagă pe preacuvioşi să transmită mulţumiri părintelui stareţ Melchisedec, întotdeauna alături de românii din nordul Bucovinei -, Alexandrina Cernov – „limba română e ostatică aici şi depinde de legile draconice ale unor politicieni, de aceea cartea are o importanţă foarte mare”.

Ca ieri am fost invitată la aniversarea primelor două decenii de existenţă ale „Glasului Bucovinei” şi iată deja marcarea primului sfert de veac! Viaţă lungă, cititori avizaţi, însetaţi de istorie şi cultură, „materii” esenţiale ale vieţii, şi susţinere manifestată financiar mai promptă din partea editorului, Institutul Cultural Român din Bucureşti! Dr. Alexandrina Cernov, Membru de Onoare al Academiei Române, îşi prezintă cu laude meritate echipa, în sensul restrâns al Redacţiei „Glasului Bucovinei”, al Editurii „Alexandru cel Bun”, al comitetului organizatoric al Salonului, şi în sensul larg al colaboratorilor pe care contează: dr. Marin Gherman, Natalia Proţiuc, dr. Cristina Paladian („care a terminat al doilea doctorat şi are în curând susţinerea”), Vladimir Acatrini („cum spuneau pionierii, întotdeauna gata şi care ştie tot”), părintele Gherasim, „care a participat la tehnoredactarea cărţii”, după care se referă la colocviile Mănăstirii Putna, cu accent pe cel care se desfăşoară sub arcada amintirii Academicienei Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta, anul acesta, la a XIII-a ediţie, axat pe tema: „Credinţă. Cultură. Transmitere”, transmitere către generaţiile care vin a valorilor spiritualităţii şi culturii româneşti. Cu o concluzie la care ader în totalitate: „Ceea ce se întâmplă la Putna, după părerea mea, echivalează cu activitatea unui institut ştiinţific!” În acest context, Domnia Sa menţionează lucrul reputatului traducător al lui Eminescu Serhii Lucikanin (pe care l-am cunoscut la Cernăuţi, la colocviul iniţiat de universitara suceveană Gina Puică – „Eminescu în limbile lumii”) la traducerea în limba ucraineană a Istoriei Românilor de acad. Ioan-Aurel Pop, pentru o cunoaştere corectă a istoriei noastre şi în Ucraina.

Cartea de care se bucura aseară Alexandrina Cernov şi de care ne-am bucurat apoi împreună, preţiosul volum cu texte în majoritate aparţinând primului guvernator militar al Bucovinei, Gabriel Spleny von Mihaldy, „Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice şi demografice”, cu traducerea textelor germane şi franceze de Rodica Marchidan şi acad. Radu Grigorovici, prefaţă de Dimitrie Vatamaniuc, ed. III la Editura „Alexandru cel Bun” Cernăuţi, este prima pe care o aduce în ziua Salonului, precizându-i noutăţile, imaginea Episcopiei de la Cernăuţi, clădire care nu mai există, pe coperta I, şi o prezentare pe care o semnează despre cel care rămâne frumoasă amintire, acad. Radu Grigorovici, şi în care explică, rememorează cum un fizician a devenit istoric al Bucovinei. În ce mă priveşte, mă gândesc întotdeauna cu drag la fiica sa, dr. Rodica Marchidan, cu un plus de căldură şi pentru casa în care locuieşte şi care i-a aparţinut unui călător-scriitor pe care îl recitesc cu plăcere, Jean Bart.

Pentru cunoaşterea vicisitudinilor, tragediilor cu care s-au confruntat românii din această parte de lume, a luptei pentru teritoriile lor, despre care manualele de istorie nu spun nimic, Mănăstirea Putna a iniţiat colecţia „Destin bucovinean”, bazată pe mărturisirile supravieţuitorilor şi urmaşilor lor consemnate de ziarişti, dar şi pe documente, încă parţial descoperite prin arhive, colecţie coordonată de acad. Alexandrina Cernov şi deschisă de „Fântâna Albă. Golgota neamului”. Salonul ne aduce acum un volum nou, „Drama românilor din regiunea Cernăuţi. Masacre, deportări, foamete în anii 1940-1941, 1944-1947”, Editura Nicodim Caligraful/Mănăstirea Putna, 2019, apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Cu o prefaţă de prof. univ. dr. Ştefan Purici, „Românii din Regiunea Cernăuţi şi represiunile sovietice”, cartea „din care vedem de ce românii au devenit din ce în ce mai puţini” în această zonă, cuprinde texte semnate de Alexandrina Cernov, Petru Hrior, Ion Nandriş, Dumitru Covalciuc, Maria Toacă-Andrieş, unele apărute întâi în „Zorile Bucovinei”, ziarul românilor din Ucraina. Imaginea femeii rugându-se de pe copertă, imagine datată Fundu Moldovei, 1928, provine din Arhiva Documentară a Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Mai târziu, Alexandrina Cernov avea să afirme că aceste cărţi sunt urmărite, se citesc, nu doar de români, de vreme ce a fost invitată la o manifestare la ştiinţifică organizată la Kiev cu o comunicare despre rolul mărturiilor orale în istorie. În ceea ce priveşte mărturiile încă de ascultat, de găsit, de cercetat, socoteşte că mai sunt, poate chiar multe, cea mai recentă dovadă în acest sens fiind cele din Bahrineşti adunate în „Cum poţi să uiţi?”, cartea profesoarei Alina Elena Andruhovici, sora scriitorului Vasile Andru, primită de la autoare doar cu câteva zile în urmă, la Sărbătoarea Limbii Române de la Cernăuţi.

Legat de cărţile editate la Sfânta Mănăstire Putna, părintele Gherasim le consideră „mai degrabă nişte repere care au venit înspre noi, ne-au responsabilizat”. Aşa sunt şi scrierile cu numele Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta pe frontispiciul copertei, aşa este şi cea mai proaspăt tipărită dintre ele pe care Salonul o deschide cu respect, „Contemporanii mei. Portrete”, ediţia a III-a, şi aceasta apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen la Editura Nicodim Caligraful, 2019. „Oameni mari”, cum spune ieromonahul Gherasim, contemporani de statură morală şi spirituală similară i-au fost între alţii George Enescu, Constantin Brâncuşi, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Părintele Stăniloae, Preafericitul Patriarh Teoctist. Aproape 50 de personalităţi, dar o nouă ediţie ar putea să le îmbogăţească şiragul, prin descoperirea altor portrete în reviste şi în arhiva maicii „la care nădăjduim să avem acces”. De asemenea mai există cărţi de Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta de reeditat, pentru că „se cer”, pentru că ne îndeamnă „să ne dăm încredere unii altora”, părintele Gherasim sperând, împreună cu noi, ca „legătura noastră cu dna academician să continue încă mulţi ani”.

Reîntorcându-ne la Editura „Alexandru cel Bun”, reţinem că este „o editură falimentară” (ceea ce nu e de mirare, spune directoarea acesteia, Alexandrina Cernov, citându-l pe poetul Ilie Tudor Zegrea, „în micul Paris cu botul pe labe”), astfel că reeditarea valorosului volum al „Primelor descrieri” a fost posibilă cu implicarea financiară a avocatului Eugen Patraş, volumul putând fi achiziţionat de la Librăria Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi. in la menţionarea acestui amănunt pentru cititorii ziarului „Crai nou” Suceava, fiindcă la ceasul scrierii rândurilor de faţă este încă vie încântarea care făcea să pulseze telefonul farmacistei Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, participantă în chiar zilele Salonului la o conferinţă dedicată la Cernăuţi, prin osârdia dr. Ion Broască, istoriei asistenţei medicale şi farmaceutice în Bucovina: se întorsese la Suceava, cumpărat de la Librăria Centrului, cu albumul dedicat arhitecturii oraşului Cernăuţi, cu Dragoş Olaru coautor şi nu se mai sătura să-l răsfoiască, să-l studieze.

Ion Muscalu, pe care îl ştiu de la alte ediţii ale Salonului, şi pe care aseară l-am ascultat povestind cu firească mândrie paternă despre gemenii săi sculptori şi despre fiicele sale pictoriţe, este o persoană care îmi evocă rafalele puternice de vânt declanşatoare de avalanşe uriaşe de zăpadă. Dar nu zăpada ne cotropeşte la auzul glasului său din munţii înalţi, ci o mulţime de date, locuri şi trimiteri la documente pe hârtie, pe ziduri, pe lemn, căreia, dacă nu eşti istoric al perioadei, nu ai cum să-i ţii piept. Oricum, ne pune pe gânduri cu romanul adus la Salon, „Biruit-au gândul. Amfilohie Hotiniul (Episcopul)”, Editura Danaster, Iaşi, 2019, şi până ne vom încumeta să-l citim până la capăt (efectul de avalanşă de nume, locuri şi ani este adus în paginile sale la apogeu), mergem pe mâna dnei acad. Alexandrina Cernov, care afirmă că: „Am descoperit că primul iluminist român nu a fost Gheorghe Asachi, ci Amfilohie Hotiniul”. Care, la rându-i, este astfel prezentat de Ion Muscalu: „Unul din cei mai destoinici ucenici ai şcolii bisericeşti de la Zagavia a fost şi viitorul episcop de Hotin, Amfilohie, socotit de învăţaţii şi înţelepţii vremii şi nu numai, un discipol al domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir, dar şi un veritabil savant, teolog şi pedagog, editor de cărţi şi de manuale de învăţătură («Elemente aritmetice fireşti», «De obşte gheografie», «Gramatica teiologhicească» şi altele, publicate la Iaşi în anul 1795), Amfilohie Hotiniul rămânând în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti drept cel mai de seamă reprezentant al Iluminismului din a doua jumătate a secolului XVIII-lea din Moldova”. În ce mă priveşte, deocamdată singura rezervă este legată de accent, pe care îl prefer, în spiritul limbii române pe prima, nu pe penultima silabă a supranumelui episcopului, Hotiniul. Însă fraza care încheie relatarea acestui moment este una de consideraţie pentru mărturisirea lui Ion Muscalu, autor singular astăzi de romane inspirate de istoria românilor: „Am călcat acele locuri… Am căutat să şterg colbul de pe pagini bătrâne…”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: