Vecinii din ultima linie a satului

Rromul perfect (II)

„Rromi de omenie“, în stânga axei politice. A doua categorie, cea a romilor „tradiţionali” (în interpretarea mea, „primordialişti”), respectiv rromii cu o experienţă a nomadismului mai durabilă, mai ales foşti robi domneşti; au o tendinţă de conservare a ceea ce consideră a fi valorile „romanipen”-ului (din această categorie fac parte: căldărari, spoitori, ursari, cocalari, corbeni, cărămidari). Aceştia consideră că majoritatea lucrurilor ce vin din afara comunităţii nu le pot fi benefice, ci sunt doar agresiuni ale gagiilor, cei ce reprezintă răul în sine. Din acest motiv, judecata romanes – Romano Kris sau stabor, aşa cum mai este cunoscută – semnifică o rezolvare a conflictelor în interiorul comunităţii, întrucât, în percepţia celor din aceste comunităţi, în relaţie cu gagiii vor pierde întotdeauna. Limba rromani este un fel de păsărească pentru gagii, o limbă în care poţi fi sincer doar cu ai tăi. Căsătoriile timpurii sunt aranjate de părinţi din acelaşi motiv, păstrarea averii şi a valorilor lor culturale în comunitate (cum ar spune sociologul Nicolae Gheorghe, o politică de încuscrire raţională, dar îndepărtată de vremurile noastre). De aceea, rromii integraţionalişti sunt consideraţi „trădători”, „gagicanizaţi”. Pentru primordialişti, a fi rrom înseamnă a fi dedicat comunităţii tale, neamului tău, toţi ceilalţi, adesea chiar din alte neamuri de rromi foşti nomazi, fiind aproape indezirabili. Ei sunt un fel de ţărani ai rromilor, păstrători ai tradiţiei, gata să bată obrazul oricărui derapaj modernist, iar când folosesc resortul modernismului o fac cu opulenţă demonstrativă. Tot din rândul primordialiştilor au apărut şi regii, împăraţii, prinţii duşmăniţi de tagma vrăjitoarelor. Rromii din această categorie consideră că tradiţia este cel mai bun scut împotriva autodistrugerii. O abordare conservatoare, demnă de dreapta politică. Astfel, în lumea rromilor avem cel puţin două viziuni a ceea ce înseamnă rromi, niciuna dintre ele putând să fie cea dreaptă. Din pricina lungii perioade de robie – mai bine de 500 de ani – s-au dezvoltat culturi şi practici culturale diferite. În fapt, nu există rromi, ci doar o cupolă etnică, sub care sunt adunate multe şi diverse grupuri de indivizi. De altfel, distanţa faţă de „ţigani d’ăia“ nu este specific autohtonă, ci europeană şi începe cu propria denumire: rromi, sinti, kale, manush, askali, romanichai, travelers, chiar şi egypiteni (sau egipţieni). În România este chiar ceva mai complicat: fierari, lăutari, ursari, spoitori, căldărari, gabori, horahai, cărămidari, rudari, vătraşi etc., fiecare neam având comunităţi mai mult sau mai puţin modernizate (prin care înţeleg abandonarea unor practici culturale din afara timpului nostru). (Va urma)

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: