Pe un pământ dăruit de Ştefan cel Mare la 1492 Sfintei Mănăstiri Putna, povesteşte preotul Dumitru Miţiţei, imediat după canonizarea voievodului, a pornit zidirea vieţii sale, a unei biserici care să-i poarte hramul. Piatra de temelie a fost sfinţită în 1995, „biserica a început să lucreze în anul 2000”. Luni, pe 15 iulie 2019, la sărbătoarea sa, după calendarul iulian, falnicul locaş din satul Buda, comuna Mahala, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, enoriaşii şi oaspeţii ei, s-au bucurat de două invitate de onoare, stavroforele proinstareţa Irina Pântescu şi dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ. Gândul că cinstitele stareţe vin de la aşezământul a cărui biserică a fost ctitorită de Ştefan cel Mare, cea mai cunoscută în lume biserică din România, valoare din valorile ocrotite de UNESCO, că primul său stareţ, Sf. Daniil Sihastrul, a fost părintele duhovnic al celei mai iubite personalităţi din istoria neamului, a umplut de bucurie şi de mândrie inima părintelui paroh, a celor 13 preoţi care, alături de Dumitru Miţiţei, au ţinut slujba de pomenire, nemaivorbind de cea a mulţimii românilor cernăuţeni participanţi la hram.
Emoţionant a vorbit despre voievodul urcat în rândul sfinţilor de credinţa sa în Dumnezeu, de vitejia şi de smerenia sa, preotul Vasile Bivolaru. A evocat întâlnirea Domnitorului cu Daniil Sihastrul, ca şi cum atunci s-ar fi petrecut, sub ochii săi, cu accent pe smerenia şi via credinţă a lui Ştefan cel Mare – proinstareţa Irina Pântescu. A răsunat glasul de argint al stareţei Gabriela Platon în mai multe rânduri în desfăşurarea sfintei liturghii, au pogorât solemn de la balconul bisericii vocile corului condus de preoteasa Emilia Miţiţei şi li s-au alăturat cu multă căldură toţi participanţii, de la nu puţinii tineri şi maturi, la vârstnici şi numeroşii copilaşi, în cea mai respectuoasă participare la o slujbă mare din câte am văzut vreodată.
Au fost primite cu lumină în ochi şi profundă recunoştinţă darurile invitatelor de onoare. Întâi, o icoană a întâlnirii lui Daniil Sihastrul cu Ştefan cel Mare, care străluceşte şi pe catapeteasma paraclisului de iarnă al Sfintei Mănăstiri Voroneţ şi pentru care autorul, artistul plastic, iconarul Mihai Dumitru, a primit Premiul pentru Artă Murală al Uniunii Artiştilor Plastici din România. O „comandă-rugăminte” a stareţei de atunci, Irina Pântescu, care i-a „povestit-o” artistului şi de pe care Voroneţul nu putea să lipsească. Aceasta, adusă la Buda, este a treia icoană din cele trei pictate aparte de Mihai Dumitru, celelalte două fiind preţuite ca dar scump şi ales de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe a României, şi de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Apoi: două din cărţile realizate la Voroneţ – „Sfinţi români din Bucovina: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2017, şi „Sfânta Mănăstire Voroneţ un sfert de veac de la reînfiinţare”, Editura Doxologia, 2016. Neapărat trebuie să alăturăm acestora şi recitarea proinstareţei Irina Pântescu, urmărită în tăcere absolută de biserica întreagă, cu admiraţie pentru că la vârsta Cuvioşiei Sale (în septembrie, cu voia Celui de Sus, va împlini 87 de ani), s-a încumetat la acest drum şi la participarea la acest eveniment, deloc uşoare, pentru impresionanta memorie (pentru care stă mărturie şi cartea Poeziilor Măicuţei) şi pentru înţelepciunea cu care a ales poezia, despre încrederea în dreptatea Atotvăzătorului: „Eu de azi voi ţine minte, /Că drept e cuvântul tău,/Nu-l mai dau în judecată, /Las‘că-l vede Dumnezeu”.
De asemenea, a fost primită cu gratitudine şi interes „Enciclopedia Bucovinei” de Emil Satco şi Alis Niculică, darul Bibliotecii Bucovinei şi al Muzeului Bucovinei din Suceava, înmânat de dr. în Istorie Alis Niculică. A fost un moment aparte, cineva observând cu glas tare tricolorul volumelor, dar şi al metaniei de la încheietura mâinii Stareţei Gabriela Platon.
Părintele paroh Dumitru Miţiţei le-a mulţumit invitatelor de onoare şi pentru prezenţă, şi pentru daruri, adăugând acestora şi pe credinciosul Lazăr Fialcovschi din Molodia-Cernăuţi, unul din românii din nordul Bucovinei apropiaţi ai Sfintei Mănăstiri Voroneţ (cum, de altminteri, poate fi considerată şi Elena Nandriş, primăriţa comunei Mahala), care le-a însoţit de la graniţă pe preacuvioasele stavrofore.
Stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, a mulţumit la rându-i pentru deosebita primire şi pentru deosebita Sărbătoare trăită împreună şi i-a invitat pe participanţi la Voroneţ, să cunoască, să se bucure de faimoasa ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi să se închine la moaştele Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.
După care lumea întreagă – Biserică, oameni şi glasuri mai presus de noi – a cântat „Când a fost să moară Ştefan…” şi cântecul ne-a însoţit permanent la întoarcere ca un ecou. Doar când am intrat în ceea ce plăcuţa indicatoare numea „Valia Kuzmina”, iar inima noastră „Codrul Cosminului”, amplificat de fiecare frunză a sunat ca tunetul furtunii care se ţesea la orizont: „Eu vă las în grija mare/ A lui Dumnezeu cel Sfânt,/ Să staţi strajă la hotare,/ Să păziţi acest pământ!//Şi de veţi vedea că vine / Vreun duşman nesăbuit,/ Să strigaţi atunci la mine, /Voi sări şi din mormânt! (…) Jos în vale sus pe creste,/ Tuturora daţi de veste/ Ştefan Vodă al Moldovei,/ Ştefan Vodă mai trăieşte”…
Comentarii