De sezon, hăi !

Ce-or fi scrijelele? Într-un târg de sezon, pot fi nişte felii de cartof tocmai luate de pe plită, sărate de să te ardă la inimă, pe juma’ crude, pe juma’ arse, la preţul (neafişat) de 7 lei/ barabulă, vândute dintr-o tarabă pusă sub o lozincă de brav patriotism local, eventual însoţite (tot de acolo sau de prin preajmă) de o holercă (dacă nu-i chiar contra holerei, precis e contra gripei sezoniere, dacă nu şi a pestei fratelui porc!) propusă drept tradiţională palincă (bucovineanăăă!), la preţ de sută şi la păhărel de vreo şaptezeci (pare-se că nefiscalizată, neaccizată, cum ar vrea Moşul). Dar aşa-i la târg! Dacă nu cumperi artă populară chinezească sau made in UE, măcar o scrijea şi-o ţuică strămoşească. Toată nostimada e că, dacă n-ai noroc, pentru barabula aia feliată (juma’ crudă, juma’ arsă) stai la coadă, din motive de eficienţă şi de sentiment tipice locului, fix un ceas şi cinşpe minute, la zero grade. Fiindcă ţi-e poftă, deoarece din două plite funcţionează doar una, iar din doi servanţi ai acesteia unu e mereu la telefon, la cafea, la ţigare (am observat exact: pauza de cafea e una, aia de ţigare e alta). Şi vine peste noi, peste noi toţi, an nou, nu ne putem ţine împotrivă. Îmbătrânim, hăi, hăi! Aşadar, s-avem grijă la alegeri. La ce rând ne aşezăm, ce aşteptări avem, de ce parte a tejghelei ne aflăm. La anul şi la mulţi ani, că barabule vor mai fi. Iar dacă vom fi sănătoşi şi vom şti să le vindem Lumii cu 7 lei/ buc., curând şi categoric ne vom impune ei ca mare putere. Ca şi cum s-ar fi ridicat mai an bădiţa Iohann etc., etc.; iaca, trecu săptămâna şi-şi umplu cu aur mâna etc., etc.; iar dvs. ca meri, ca peri, aveţi grijă la alegeri!