Ne întrebam, curioşi, când va veni ziua în care, asemenea profesorului Tomegea, va fi luat la refec de un cititor, neîndoielnic necunoscut!, fără identitate reală adică, şi celălalt „politolog” al ziarului nostru, profesorul Ion Cernat. Profesorul Tomegea are vederi de dreapta, Ion Cernat de stânga… Şi unul, şi celălalt au cititorii lor, care le aplaudă ideile, dar şi potrivnici, cel mai adesea situaţi în tabăra comună a talibanilor, pentru care nu există decât adevărul lor.
Poziţia noastră faţă de asemenea conflicte am mai precizat-o; probabil că celor care îşi asumă public rolul de golani nu le-au căzut sub ochi ziarele în care am scris.
În cazul de faţă oferim în facsimil textul celui care l-a atacat pe colaboratorul nostru, sperând să fie suficient de lizibil pentru a vă face o idee despre calităţile intelectualului-scriitor. Îi facem astfel pe plac şi profesorului Ion Cernat. (D.T.)
Scrisoare deschisă către Dragnea Ion,
Bulevardul George Enescu, nr. 2, oraşul Suceava
Prin bunăvoinţa domnului Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului „Crai Nou”, sper să fie publicată scrisoarea semnată Dragnea Ion, ca lumea să vadă, să citească şi să judece. Răspunsul la scrisoarea primită de 23 august l-am amânat până în Ziua Limbii Române, ca pretinsul Dragnea Ion să se convingă de un adevăr de necontestat: limba română este capabilă să exprime cele mai nobile trăiri şi sentimente, cele mai subtile gânduri, cele mai abstracte noţiuni, dând posibilitatea ocolirii unui limbaj buruienos şi trivial.
Domnule Dragnea, eu nu mă pot adresa cu „tovarăşe”; ca să-ţi spun tovarăşe ar trebui să te porţi ca un domn, ori, în cazul tău, ar însemna mult prea mult. Ne deosebim atât de tare prin gândire şi comportament, încât nu poate fi vorba de o afinitate de idei, care să-mi dea dreptul să folosesc apelativul invocat. N-am înţeles de ce te ascunzi în spatele unui nume fals, că, uite, în tot ce am scris (488 apariţii numai în „Crai nou”), am semnat, nefiindu-mi ruşine de numele meu. De ce te ascunzi? Cu ce mi-ai scris, ai căzut atât de jos că ai devenit josnic? Am măsurat în gând marfa cu care am de-a face şi zic că frustrările şi neîmplinirile proprii sunt aruncate în obrazul altuia, fiindcă nu eşti condus de raţiune, ci de sentimente deformate. Te-am lăsat o săptămână, ca împreună cu tovarăşii de table şi de bodegă, să te bucuri de o victorie facilă. Acum, ca să-ţi dai pe seamă, trebuie să faci un duş cu propriile lături şi dejecţii. Deoarece te frământă problema banilor, adică cu cât sunt plătit ca să scriu ce scriu, neavând nimic de ascuns, îţi spun ţie şi altceva: 1) Nu sunt membru al PSD; 2) Nu cunosc pe nimeni din conducere, nici locală, nici judeţeană, necum pe plan central: 3) Eu mă lupt cu ideile, nu cu o persoană anume; 4) Să ai parte în toată viaţa ta de atâţia bani cât am primit eu pe articolele mele. Evident, tu, care le ştii pe toate, n-o să crezi, nu mă deranjează, rămâi în sucul tău. Citindu-ţi mârşăviile, m-am întrebat cum de inteligenţa ta sclipitoare s-a împiedicat de mine, păcătosul? Puteai să mă ignori cu supremă superioritate, să nu citeşti ce scriu eu, făceai altceva în loc, ceva plăcut şi profitabil. La vârsta mea nimic nu mă surprinde, îndeosebi şi pentru faptul că eu am recunoscut necesitatea existenţei proştilor în societate; ar fi tristă lumea fără ei!
Acum, că te-am lansat în presă, te judecă şi puterea, şi opoziţia, este cazul să ne întrebăm cine eşti cu adevărat? Hai să vedem cine poţi fi, de unde ai pornit, că de ajuns, ai ajuns bine. Tu, ca mulţi alţii, ai profitat de originea ta sănătoasă: bursier peste tot, absolvent al unei facultăţi, nu neapărat de istorie, cum zici, serviciu în buricul târgului, promovări, erai destinat să fii şef, dar a venit ’89. Ai avut de toate, toate ţi le-au dat comuniştii, însă minte nu ţi-au putut da şi nici intelectual nu te-au putut face. Nu numai că ţi-ai negat originea socială, ai găsit cu cale să spui că faci parte din latura ilustră, nobilă, a poporului, partea cultă şi instruită. Foarte bine poţi fi un adept înflăcărat al mitingurilor paşnice, spontane, neautorizate, ca mijloc sigur de a accede la putere. Cred că ai fost şi la cel din 10 august, acolo cred că, din greşeală, cei care smulgeau pietre din trotuar te-au lovit în cap. Asta ar explica tonul mârşav al scrisorii. Oricât vei tuna şi fulgera, trebuie să înţelegi că nu eu te împiedic să-l iei de gât pe Dragnea, cel adevărat, şi nici nu te opresc să te ridici o treaptă, două, mai sus. Din punctul meu de vedere, poţi să ajungi şi ministru, că nu mă afectează. Până atunci, va trebui să lipeşti afişe, să te baţi cu adversarii, să te vadă şefii, să le stai împrejur, să-i serveşti şi să le citeşti gândurile.
Ca şi cum nu ţi-a fost de-ajuns că m-ai bălăcărit şi m-ai spurcat în toate felurile, ai vrut să mă desfiinţezi şi profesional. Spui că eşti profesor de istorie, că eu am fost un inspector mediocru, fără să spui pentru cine. Am fost un inspector mediocru pentru acei profesori care nu reuşeau să se raporteze emoţional-sentimental faţă de elevii lui, care nu ştiau să facă din fiecare lecţie un act de cultură. Pe aceştia, şi numai pe aceştia, îi taxam de blegi. Te afli printre aceştia? Că, dacă-i întrebi pe profesorii adevăraţi (Hrinciuc, Vizitiu, Hacman, Ţugulea, Cerlincă şi alte zeci şi zeci), îţi vor spune altceva. Cum să fii altfel pentru un profesor care credea că este o valoare pe care n-o recunoşteam? Ca şi tine, mi-a scris ceva de pupat acolo unde nu bate soarele. Eu i-am răspuns prin cineva să-mi trimită acasă fruntea, că-i fac pe plac. Credea, în naivitatea lui, că eu nu ştiu despre întâmplarea dintre studentul tembel şi prof. univ. matematician Grigore Moisil.
Şi mai este ceva. Se pare că tu ai lipsit, sau nu ai dat atenţie, de la lecţia despre grupul de intelectuali care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, făcea presă de pe poziţia de stânga. Mai ştii cine au fost Tradem, Bacalbaşa, Mille? Dar despre ziarul la care lucrau, ştii? N-ai de unde. Se chema „Contemporanul”. Vrei să împuşti o idee care e bătrână ca şi foamea. Ca să închei, voi folosi o limbă latină creată ad-hoc: TONTUA est! Aminteşte-ţi că eşti tont!
Comentarii