Barabuliada de altădată…

Nu vrem să ne mai aducem aminte de vremurile de altădată când şcolari şi profesori erau la îndemâna organelor locale şi judeţene PCR şi erau trimişi în căruţe, remorci, maşini, pe jos, la întinsele tarlale semănate cu cartofi. Mărşăluiau elevii şi profesorii cu căldările în mână în căutarea de cartofi, recoltarea a II-a şi a III-a, în urma căruţelor trase de cai, unde puneau cartofii adunaţi prin praful ridicat de tractoare, prin arşiţa soarelui sau sub picăturile reci ale ploilor de toamnă. Din 1962 până în 1989 a fost bătaie de joc de şcoală.

Dis-de-dimineaţă elevii erau încolonaţi din luna septembrie până în noiembrie, sub conducerea profesorilor diriginţi. Şi elevii şi profesorii erau sub observaţia atentă a brigadierilor, şefilor de echipă, printre ei aflându-se şi informatorii securităţii. Trudeau din greu şcolarii şi cadrele didactice, erau obligaţi să strângă ultimul cartof pentru fondul centralizat al statului. Mare umilinţă pentru elevi şi profesori.

Nu cunosc momentele care să ne oprească să ne gândim la acele vremuri grele din „barabuliada” de toamnă… din perioada CAP-urilor. Şcoala era la dispoziţia organelor locale de partid, şcoala era cenuşăreasa comitetelor locale şi judeţene de partid. Cei din comuna Dolheşti au avut o soartă mai aspră având tarlalele de cartofi la Tudora, Buneşti, Valea Glodului, Hârburi, Bazac, Pleşa, Diudiu, Ţărnuică etc.

Mergeau în remorci stricate, în maşini fără obloane, în căruţe, pe jos, apoi mărşăluiau 10 ore cu căldarea în mână după cartofi, până la epuizare. Uneori erau duşi şi la livada la cules mere, pere şi prune. Mare batjocoră şi umilire pentru elevi şi profesori.

Îmi amintesc de o întâmplare petrecută la Preuteşti; seara, când elevii ieşeau din livadă cu 2-3 mere în căldare. Tocmai atunci au venit organele PCR judeţene Suceava.

O persoană a coborât din maşină şi l-a oprit pe un profesor întrebându-l cum de elevii îşi permit să ia mere. Atunci profesorul i-a spus: „ – Găina de unde scurmă de acolo se hrăneşte!” Profesorul a întrebat: „Cu cine am onoarea?”

Găină! a răspuns secretarul PCR Suceava.

Profesorul i-a întins mâna spunând: – „Ciocan!”

Pentru truda depusă de elevi şi cadre didactice, şcoala primea o sumă modestă depusă în cont la bancă. După ce se termina campania „Barabuliada” de 2 luni urma recuperarea materiei prin ore suplimentare, prin pregătire în afara programului şcolar.

În această perioadă cadrele didactice erau obligate să prezinte programe cultural-artistice şi să facă parte din formaţiile cultural-artistice ale căminului cultural înscrise la concursul „Cântarea României”.

Elevii nu aveau televizoare, calculatoare, sălile de clasă erau friguroase şi ornate prin contribuţia profesorilor.

Elevilor de astăzi li s-a promis şi o masă caldă la amiază. Să tot înveţi!

Ca să preţuim prezentul, condiţiile bune şi foarte bune din actualitate e bine să ne gândim şi la vremurile de altădată de tristă amintire, de constrângeri.

Astăzi mulţi dintre părinţii elevilor primesc ajutoare sociale mărite de la 1 iulie 2018, o parte sunt scutiţi de taxe şi impozite, în casa fiecărui gospodar există televizor, frigider, aragaz, telefon, unii au vile, maşini, internet.

Să nu dăm uitării vremurile de altădată, despre care ar trebui să ştie şi generaţia de astăzi, care are multe privilegii din partea guvernului: alocaţii, micul dejun, cărţi gratuite, calculatoare, condiţii excelente pentru învăţătură. Să ne amintim mereu de generaţia copiilor desculţi care veneau şi schimbau hainele cu fraţii şi surorile la poarta şcolii şi învăţau în săli de clasă mici, numite coteţe, luminate de lămpi obosite şi încălzite cu sobe de tuci. Pe atunci circulau plutoane de paraziţi pe cămăşile elevilor harnici la învăţătură, dar şi la munca câmpului.

Erau copii care o duceau foarte greu, dezbrăcaţi, flămânzi, dar învăţau carte serioasă cu dascăli minunaţi, astăzi morţi.