Pentru a se dovedi autentică, politeţea, atunci când se vrea transpusă în scris, ar trebui să se asocieze cu respectul deplin (şi) pentru normele ortografice implicate. Din sistemul lingvistic românesc de exprimare a acesteia – poate nu cel mai sofisticat, dar mai complex decât cel al altor limbi romanice – , două componente sunt, cu deosebire, relevante: cea a termenilor consacraţi (domn, doamnă, domnişoară) şi cea a pronumelor de politeţe. În ambele, în ciuda reglementărilor academice, din punct de vedere grafic, mai ales în ceea ce priveşte formele abreviate, s-a instalat…domnia haosului.
Faptul că nici mass-media, prin unele publicaţii şi mulţi autori, nu ţine să evadeze din acest talmeş-balmeş e uşor de observat. Îl ilustrăm aici cu numai câteva citate: „Dl. Tudorel Toader…”, „D-na prim-ministru…”; „aşa-i trece domniei-sale prin tărtăcuţă”, „dl. Liviu Dragnea…” (toate – adevarul.ro, 13 mai 2018, într-un articol generos în ironie şi sarcasm, inclusiv la adresa greşelilor de limbaj ale altora); „nu a reţinut existenţa vreunei incompatibilităţi a dl. Manolescu…”; „veniturile şi cheltuielile dlui. Nicolae Manolescu…” (evz.ro, 13 mai 2018; citate dintr-un document juridic); „a apărut în compania magnifică a d-lui Victor Ciutacu” (contributors.ro, 2 mai 2018); „Cerem scuze d-lor Algazi & Grummer pentru observările ce ne permiserăm” (dilema veche.ro, 10 mai 2018).
Sintetizând şi simplificând, pentru toate cuvintele / abrevierile subliniate (italic), cratimele şi punctele sunt inutile. Culmea în eroare este atinsă de dl. pentru domnului, unde prescurtarea formei de genitiv este complet aiurea. Să încercăm însă o detaliere (parţială), dublată de sistematizare.
În privinţa termenilor de politeţe, lucrurile sunt oarecum mai simple. Ei însoţesc, de cele mai multe ori, un nume, de preferinţă (conform recomandărilor ţinând de bunele maniere), cel de familie. În contexte specifice – protocolare, solemne etc. – , în formulele de adresare politicoasă, domnule, doamnă, domnişoară nu se prescurtează, fiind însă potrivită scrierea cu majusculă. Când însă prescurtarea este îngăduită, apar…dificultăţile şi începe haosul grafic. Regula este totuşi destul de clară: se scriu fără punct abrevierile care păstrează litera finală a cuvântului şi nici de cratimă nu este nevoie; aşadar: dna, dnei (pentru doamna, doamnei), d. / dl (domnul), dlui (domnului), dlor (domnilor).
Cea de a doua componentă (dintre cele vizate aici) a sistemului politeţii – pronumele care poartă chiar acest nume, fiind o subclasă a celui personal – , şi ea riguros normată academic, îl încearcă pe adeptul corectitudinii cu ceva mai multe dificultăţi. Înainte de a le aborda, ar fi de amintit câteva detalii demne de interes…Lingviştii apreciază că, dintre limbile romanice, româna are cel mai complex sistem al pronumelor de politeţe. Aceasta (politeţea) cunoaşte trei grade, de la nivelul zero, corespunzător pronumelui personal propriu-zis (tu, el/ea, voi, ei/ele), urcând la gradul minim (dumneata, mata, matale; dânsul, dânsa) şi, apoi, la cel maxim (dumneavoastră, dumnealui/dumneaei, dumnealor), pentru ca limba actuală să se deschidă şi spre cel de al patrulea grad, prin atragerea în comunicare (în registrul formal, emfatic) a unor forme vechi: Domnia Voastră, Domnia Sa, Domniile Voastre, Domniile Lor. (Despre sistemul onorificelor pentru regi, prinţi, seniori, ambasadori, preşedinţi de state, înalte feţe bisericeşti etc. – poate altă dată. )
Dacă, în exprimarea orală, toată gama bogată a formelor pronumelui de politeţe nu este marcată de alte dificultăţi decât cea a adecvării, în funcţie de relaţia cu cel căruia te adresezi şi de rangul său, în scris alegerea variantei corecte nu este la fel de lesnicioasă. Pentru formele întregi, singura grijă ar fi aceea de a alege litera de început (după registrul comunicării: formal sau informal – majusculă, respectiv minusculă), DOOM2 recomandând majuscule întotdeauna pentru Domnia Ei, Domnia Lui, Domnia Sa, Domnia Ta, Domnia Voastră (specifice adresării reverenţioase; în DOOM1, cel de al doilea cuvânt se scria cu literă mică). Când este vorba de abrevieri, rămâne, şi în acest caz, valabilă regula evitării punctului final, dacă pronumele respective păstrează litera ultimă, dar apar cratimele: d-ta, d-tale (dumneata, dumitale), dv./ dvs./d-voastră (dumneavoastră). Dicţionarul nu acceptă prescurtări pentru dumnealui/dumneaei ori pentru popularul / învechitul dumneasa, dumisale şi, evident, nici pentru variantele de reverenţă maximă (scrise cu iniţiale majuscule).
I. NEDELEA
Comentarii