Un punct de vedere

Linişte de vacanţă

Motto: „Si vis pacem, para bellum”

 (lat. „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”)

 Vegetius

Cu toate că SUA – NATO au un partener atât de important (cel mai important!) pe flancul sud-estic, încât ai crede că toată securitatea continentului stă pe umerii României, domnul Trump, preşedintele controversat al SUA, n-a catadicsit să se întâlnească cu preşedintele nostru (i-o fi spus ceva într-o pauză a summit-ului), s-a dus în Finlanda, să se întâlnească cu preşedintele Rusiei, mult hulitul Putin, lăsându-i pe toţi cei care tună şi fulgeră împotriva Rusiei şi a lui Putin cu recipientele cu venin, ură şi neputinţă neconsumate. Deoarece o întâlnire a preşedintelui Iohannis n-a avut loc, iar o vizită a preşedintelui Trump în România este de domeniul visului, ne-am pierdut busola, orientându-ne tot spre stupul nostru de albine. N-ar fi nimic dacă ar fi albine lucrătoare, chiar ar fi un prilej de satisfacţie (se munceşte şi la noi, creşte productivitatea!), dar se pare că stupul nu conţine decât trântori şi albine care hrănesc mai multe mătci, acestea se vor încăiera şi vor duce la pierderea stupului. Şi când te gândeşti că România a făcut, după puterile ei, ce i s-a spus să facă, te cuprinde un fel de îndoială că tu, care ai cumpărat nişte carcase de F16 (Portugalia ne mai vinde vreo 5-6 aparate), rămâi cu bucata lor de cer neacoperită, încât ai nevoie de alţii care să-ţi străbată în lung şi-n larg spaţiul tău aerian. Mă văd nevoit să repet că noi avem tradiţie în cumpărarea unor aparate de zbor pentru decor; aşa s-a întâmplat şi cu avioanele cumpărate de Carol al II-lea, în deceniul al patrulea din secolul trecut. Acum MIG-urile stau la sol, stau la sol şi aparatele F16 (tot avem la ce ne uita!), situaţie în care guvernanţii noştri se gândesc (dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă!) să-şi facă singuri flotă aeriană, dar dacă se va lucra la fel ca la autostrăzi, vom avea flotă aeriană în 2050! N-ar fi lipsit de interes dacă de problema înarmării s-ar ocupa şi preşedintele Iohannis care ar trebui să renunţe la războiul româno-român şi să se apuce, cu adevărat, de treburi serioase, de impact pentru opinia publică. Până când sunt condamnaţi penalii şi infractorii, face treabă cu ce are, că, dacă ai fi cerut insistent să se facă autostrada Bucureşti – Sibiu, poate că ar fi fost înghiţită greu, dar până la urmă se făcea, iar drumul spre case devenea mai uşor de străbătut. Până să-şi dea pe seamă domnul preşedinte că-i prea băţos, inflexibil, neabordabil, cei îngrijoraţi de situaţia explozivă din România, chiar acum când urmează să prea conducerea Uniunii, l-au tras de mânecă şi i-au spus s-o lase mai moale. Cât priveşte îngrijorarea străinilor în legătură cu mai tot ce se întâmplă în România, putem spune că este o îngrijorare interesată (ce mai aveţi de vânzare, ce bogăţii mai aveţi?), seamănă cu o îngrijorarea mea (de exemplu, că nu plouă în Sahara). Împăcarea dintre Iohannis şi Dăncilă e ca împăcarea dintre mâţă şi câine; nici n-a anunţat preşedintele ce a discutat cu premierul, cum ar trebui să se întâmple. Tot aşa îi apucă grija pe unii de la noi în legătură cu ocuparea postului de procuror-şef al DNA, că nu sunt solicitanţi, că nu vor funcţia care era a Codruţei Kovesi, post greu şi de răspundere, cum zice ministrul justiţiei, Tudorel Toader. Se va găsi cineva, asta nu-i aşa greu ca îndepărtarea din scaun a Codruţei Kovesi. Se va găsi cineva care să îndeplinească condiţiile, să prezinte un plan de management credibil şi care să fie acceptat de preşedinte. Până atunci – şi mai mult după – domnul Iohannis este prins în plasa celor care-şi însuşesc sume de bani de la stat, zic unii, de la o persoană particulară, cu proprietate discutabilă asupra unui imobil din centrul Sibiului. Trebuie o tabulă pe statul român care nu s-a putut face în doi ani, ca să poată fi încasaţi banii de către ANAF. Oricum vei privi lucrurile, nu dă bine la obrazul unui preşedinte care nu vrea penali şi infractori în funcţii cheie ale statului. Cum domnul preşedinte s-a grăbit să intre în campania electorală, banii aceia din chirie, destul de mulţi, îi atârnă greu de conştiinţă. Se ştie sigur că a încasat, el sau soţia, lunar o sumă de bani care nu i se cuvenea. Dacă este o hotărâre judecătorească în legătură cu proprietatea asupra casei, de ce a luat banii? Să sperăm că domnul preşedinte ştie cum să iasă dintr-o încurcătură bănească, imunitatea îl apără, că îi va prii concediul în ţări exotice şi se va întoarce cu gânduri mai bune. Altceva este şi mai presant: alegerile europarlamentare. După cum se ştie, partidele îşi desemnează candidaţii, urmând ca cei aleşi să intre într-un partid mai mare, de dreapta, de stânga sau ce-o mai fi. Întrebarea este: Dacă faci muncă de partid, de ce să te plătesc eu, stat? Plătim bani buni şi mulţi pe duşmanii declaraţi ai României şi românilor. Cazul Monicăi Macovei este arhicunoscut. Cum să te plătesc regeşte eu, stat, şi tu să aperi interese opuse statului român? Cum serveşti interesele României dacă tu spurci şi bălăcăreşti tot ce-i românesc? Chiar dacă nu-ţi convine cine e la conducere, tot trebuie să te abţii când e vorba de ţara ta! Concluzia: nu trebuie plătiţi cei care-şi spurcă ţara. S-o facă pe banii lor!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: