Motto: „Errare humanum est, perseverare diabolicum.”
(lat. „A greşi e omeneşte, a persevera în greşeală este diabolic.”)
Cu semnarea decretului de demitere de către preşedintele Iohannis a pierit un mit, mitul originii divine a justiţiei şi a oamenilor ei, văzuţi drept crema societăţii, de care să te temi, că ei sunt braţul legii şi, cum zic ei, aşa rămâne. Concepţia potrivit căreia justiţia este divină, iar cei care o administrează au o aură de sfinţi, are o origine orientală, acolo unde au apărut cele dintâi alcătuiri statale, în India, China, în Asia şi Babilon, dar şi primele coduri de legi: Legile lui Manu şi Codul lui Hammurabi. Regele Hammurabi primeşte legile din mâinile zeului Soarelui, Marduk, stând în picioare în faţa zeului, după cum este ilustrat pe o coloană de bazalt care conţine textul codului şi basorelieful celor două personaje. Este de la sine înţeles că supuşilor, indiferent cum s-au chemat, sclav, colon, ţăran, muncitor, dar şi celor de mai sus în ierarhia socială, li s-au cultivat frica şi supunerea, respectarea legilor ca fiind de origine divină. Aşa s-a ajuns la noi ca cei care împart dreptatea să împărtăşească şi sfinţenia legilor, fiind ei înşişi sfinţi, zei şi zeiţe, eroi mitici, intangibili şi imuabili. Un exemplu clar îl reprezintă Laura Codruţa Kovesi, numită zeiţa (de fapt regina) Nefertiti, iar un procuror ca Negulescu să apară cât Colosul din Rodos. Ce să creadă poporul care a văzut cât de greu a putut fi demisă Kovesi? Are pe dracu’ în ea! O fi având, dar şi dracul (diavolul = diavolo, două voinţe!) este un înger decăzut! Ce se observă cu această demitere? Că şi zeii, hrăniţi cu ambră şi nectar, pot fi alungaţi din Olimp de către un „obscur” personaj care, întâmplător, este ministrul justiţiei, Tudorel Toader cel hulit de cei puşi să hulească. Ar fi bine ca demiterea lui Kovesi să fie doar un început de aducere a justiţiei cu picioarele pe pământ, de democratizare (justiţie pentru oameni!) şi că ce-i făcut prin voinţa şi puterea omului, poate fi schimbat, ajustat, dărâmat tot prin voinţa omului. Invocarea politicului, cu imixtiune în justiţie, este o găselniţă a interesaţilor şi magistraţilor ca nimeni să nu se amestece în borşul lor, să fie lăsaţi să comită, în numele legii, nedreptăţi şi abuzuri, să distrugă vieţi şi destine, să-i oprească pe cei incomozi prin ameninţări cu puşcăria. Sigur că există corupţie, hoţie, acumulări de bunuri care nu pot fi justificate (săraca Lege 18, nu-i abrogată, dar nici nu-i aplicată!), nu mai mari ca la alţii, uitându-se că toate acestea s-au putut face cu ajutorul justiţiei sau chiar de oamenii ei. Cum au fost făcute averile magistraţilor? Este grav că politicienii şi-au folosit funcţia pentru a face avere, dar tot atât de grav, sau mai grav, este să foloseşti braţul legii în interes propriu.
Îndepărtarea Codruţei Kovesi din fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie este, fără îndoială, un succes, dar trebuie avut în vedere că ea n-a lucrat singură, cineva a susţinut-o; procurorul general, altă armată de procurori i-a executat ordinele, s-a folosit de „protocoalele” încheiate cu SRI, s-a lucrat la ordin, sub ameninţare, s-au adus acuzaţii grave, probate prin delaţiune şi şantaj. Toţi cei care au avut de suferit în timpul anchetei şi care au fost trimişi în judecată, fiind achitaţi, au toate motivele să ceară daune morale şi despăgubiri celor autori de nedreptăţi, dar nu trebuie uitat niciodată că organismul sau persoana înzestrată cu prea multă putere necontrolată, va profita de acea putere dată.
De aceea, nu trebuie să faceţi voi, cei din televiziuni, din Kovesi un erou de operetă. Că ce-o să facă ea, săraca?! Ea, cum a zis, rămâne procuror? E o ameninţare? Dacă ajunge procuror DNA (s-a specializat în dosare!) într-un oraş de provincie, sigur vom auzi de ea din an în Paşti. Ce-ar mai putea fi? Candidat la prezidenţiale din partea USR, partid pus pe discreditare şi harţag. Nu mai are mult şi va pune mâna pe ciomag. Instrument de a convinge adversarii şi duşmanii. Cică ar putea rămâne ceva mare pe la Procuratura Generală. Consilier pe lângă Augustin Lazăr, dar pe el cine-l salvează? Nimeni n-o mai vrea pe la Uniunea Europeană să lucreze pentru ţară, alături de Monica Macovei, nici în ţară, pe la Cotroceni, să-l consilieze pe Iohannis, dar ce să mai spunem, poate intră în politică, ca să pună mâna pe toţi cei care i-au cântat prohodul. Dacă intră în politică şi candidează la funcţia supremă, îl pune pe Iohannis într-o poziţie delicată; îi ia o halcă din electoratul pe care miza. Ar semăna ca o răzbunare, că se credea că nu va fi demisă. Cum să cazi de la o asemenea înălţime? De la înălţimea celor 235 mii lei anual! Mai aveţi vreo îndoială că magistraţii – procurorii şi judecătorii – sunt nişte privilegiaţi într-o ţară sărăcită şi fără orizont? Kovesi – DNA este trecut, să-i dăm posibilitatea de a se descurca singură; poate se gândeşte serios la ce-a spus la un moment dat: va face un copil. Va rămâne ceva de pe urma ei, că de la dosarele de urmărire penală nu va rămâne decât praful de pe tobă.
Ce i s-a întâmplat Codruţei Kovesi trebuie să le dea de gândit celor cu funcţii, care se consideră intangibili, nici nu observă că, pe gândite, li se strânge laţul în jurul gâtului. Mai este ceva: nimeni nu-i de neînlocuit; multe lipsesc în ţara asta, însă n-am auzit că ducem lipsă de şefi. Cu siguranţă, Tudorel Toader va investiga mulţimea procurorilor şi va propune preşedintelui pe cel considerat mai nimerit. Kovesi dispare, DNA rămâne!
Comentarii