Cu câteva luni în urmă, domnul Dumitru Teodorescu a prilejuit întâlnirea mea cu creaţia artistică a domnului profesor Filon Lucău şi a soţiei sale Elena Alina Andruhovici. Un „Album” consistent girat de Editura Pim de la Iaşi circulă prin spaţiul cultural românesc şi permite o viziune de ansamblu asupra preocupărilor artistice ale celor doi soţi. Desfăşurată pe 230 de pagini, cartea propune în cea mai mare parte a sa reproduceri ale unor compoziţii iconice creştine realizate cu ajutorul tehnicilor picturii pe sticlă, al pânzei ţesute şi al desenului.
Rostul primar al picturii populare pe sticlă a fost răspândirea cu uşurinţă a imaginii creştine. Analizând retrospectiv cultura icoanelor pe sticlă putem spune că intuiţia care a dus la naşterea acestei arte a fost corectă şi binecuvântată de Dumnezeu. Acest mod popular de a picta s-a dovedit foarte util în perioada de privaţiuni economice, când lumea era foarte săracă. În condiţii nefavorabile, românii au reuşit să perpetueze icoana lui Hristos Dumnezeu întrupat, spre folosul lor şi al urmaşilor lor, adică al nostru.
Astăzi, meşteşugul icoanelor pe sticlă se perpetuează ca o expresie culturală legată de evoluţia istorică a poporului român. În cea mai mare parte, opera domnului Filon Lucău se încadrează din punct de vedere tehnic şi compoziţional acestei culturi ce împodobeşte arcul carpatic. Tipuri iconografice care au circulat pe icoane vechi sau pe litografiile începutului de secol 20 sunt uşor identificabile în multe dintre reproducerile prezente în album. Pe lângă acestea, artistul s-a simţit dator să aducă pe sticlă schiţe compoziţionale dintre cele scrise în Evul Mediu moldovenesc pe pereţii bisericilor. Lucrări ca „Drumul magilor” (p. 45), „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele” (p. 53), răstignirile de la paginile 62 şi 63, „Coborârea în limb” (p. 69), „Ieremia Movilă” (p. 107), „Sfântul Dimitrie” (p. 113), „Sfântul Nicolae potolind furtuna” (p. 115), „Geneza” (p. 121), „Adam arând” (p. 123), „Regele David cântând” (p. 137), „Chemarea la Judecată” (p. 138) sau „Sânul lui Avraam” (p. 139) sunt preluări evidente din fresca veche din Bucovina. Recunoaştem aici o preocupare lăudabilă pentru a valorifica în cultura icoanelor pe sticlă moştenirea Moldovei medievale.
Dar vocaţia artistică a domnului Filon Lucău nu se opreşte aici. Încă de la prima vizionare a albumului, mi-am dat seama că există o serie de compoziţii ce depăşesc mimetismul practicat în mod obişnuit în pictura pe sticlă. Autorul a grupat aceste lucrări într-un capitol aparte, pe care l-a intitulat „Tradiţii” (p. 142-183). Ciclurile compoziţionale strânse în acest capitol încearcă să surprindă dinamica vieţii omeneşti în armonie cu natura. Intensitatea simbolică a acestor lucrări confirmă legăturile strânse, de rudenie, pe care autorul le-a întreţinut şi le întreţine cu scriitorul Vasile Andru. Îndrăznesc să îndemn pe hermeneutul Filon Lucău să însoţească aceste lucrări cu un text explicativ. Cultura română ar avea de câştigat prin apariţia unei cărţi în care lucrările din secţiunea „Tradiţii” să fie interpretate pe larg de către autorul lor.
Din direcţia din care privesc eu aceste lucrări, recunosc în organizarea imaginilor un tipar folosit în manuscrisele medievale occidentale pentru a relata prin imagine etapele vieţii omului pe pământ. Personal, sunt încântat de această abordare, întrucât cultura română nu a beneficiat de asemenea „benzi desenate” acum cinci sute de ani. Astăzi, când dinamica în care se schimbă lumea este atât de radicală, desenele domnului Filon Lucău au deja valoare de sursă istoriografică.
Ce frumoasă a fost copilăria, aşa cum o descrie pictorul popular bucovinean la pagina 148! Ce interesantă era viaţa omului atunci când timpul său era calculat în funcţie de anotimpuri şi recolte! Compoziţiile ciclu de la paginile 150, 155 şi 156 sunt adevărate icoane ale acelei vieţi. Cât de aşteptate erau în viaţa satului evenimente ca nunta (p. 157, 158), şezătoarea (p. 159), venirea ursului (p. 161) sau sărbătorile de iarnă (p. 148-157).
Mii de ani, oamenii nu şi-au irosit viaţa în faţa televizoarelor! Nevoia de divertisment exista însă şi era împlinită mult mai deştept. Sărbătorile comunitare şi personale creau rupturi în timpul cotidian şi permiteau oamenilor să se delecteze întâlnindu-se emoţional cu strămoşii, cu îngerii şi cu Dumnezeu.
Viaţa noastră de astăzi se schimbă văzând cu ochii, fiind modelată permanent de „noile descoperiri ştiinţifice”. Profesorul Filon Lucău simte că schimbarea vine din modul în care omul a manipulat şi manipulează puterea focului. Imaginea focului şi a cercetării alchimice/chimice/medicale sunt folosite în compoziţii pentru a arăta cât de mult bine poate aduce în viaţa omului puterea ştiinţei, dar şi pentru a atrage atenţia asupra necesităţii unei etici şi a unor limite care să nu transforme ştiinţa într-un mijloc de distrugere.
Revenind la atmosfera locală a munţilor Ţării de Sus, autorul picturilor pe sticlă a fost în ultimii zeci de ani un martor al atracţiei pe care zestrea naturală, umană şi culturală din munţii Bucovinei o exercită asupra călătorilor. În acest context, artistul simte nevoia să introducă un motiv plastic nou: „Turistul” (p. 177). Astfel, dorinţa oamenilor veniţi de departe de a se acorda şi integra în Bucovina se materializează şi se afirmă plastic.
În speranţa că acest „Album” va avea un tiraj suficient pentru a ajunge în casele a cât mai multor români, mulţumesc domnului Filon Lucău şi doamnei sale Elena Alina Andruhovici pentru o viaţă întreagă dedicată cultivării frumosului uman în Munţii Carpaţi.
GABRIEL HEREA
Comentarii