Un punct de vedere

Pe muchie de cuţit

Motto: „Nu înseamnă că dacă chiaburii şi-au pus în gând să mă umple cu noroi, eu o să mă las umplut de noroi.” Marin Preda, „Moromeţii”

M-am gândit că o retragere a lui Dragnea de la butoane, o ieşire din câmpul vizual al lumii bune, stăpână pe stradă, ar face bine partidului şi guvernului, dar cei implicaţi direct, de la vârf, au gândit altfel, să meargă cu Dragnea până la capăt, deşi riscurile sunt mari, violenţe de tot felul vizează persoane şi sediile PSD, iar valurile de protestatari devin tot mai agresive. Dacă PSD-ul cu Dragnea este hotărât să răspundă cu aceeaşi măsură, atunci ne îndreptăm, cu siguranţă, spre un război civil, cu arme, cu intervenţii străine (Războiul civil din Spania, din 1938-1939, rămâne de referinţă), dar nu vor fi excluse armele albe, obiectele contondente, parul rupt din gard, bâta primitivă, ca să trosnească ciolanele şi să-ţi moaie spinarea. Aici s-a ajuns! Nici nu se putea altfel din moment ce, de dimineaţa până noaptea, agitatori plătiţi incită la violenţă, unii dintre ei fiind intelectuali cu pretenţii, din categoria celor care ştiu tot, din toate domeniile, ştiu tehnici de manipulare şi intimidare, inclusiv pe cele de convingere, care pot duce la o păruială generală. Am crezut întotdeauna că intelectualitatea produce idei, nu „pleavă şi puzderii”, mătreaţă şi lături politice. Nu vreau să ard „idei” de pe malul şanţului, de şuetă şi bodegă, date pe piaţă ca ultimele cuceriri ale minţii omeneşti. Un intelectual transformat în vânzător de ţepe este un spectacol penibil! Să sperăm că raţiunea va triumfa, nu vom avea război civil, că PSD-ul nu va răspunde la violenţă cu violenţă, deşi a încasat destul până acum. Poate că moţiunea de cenzură va da de gândit ambelor tabere, în sensul că opoziţia, în principal PNL, nu-i atât de puternică încât să-şi permită un război deschis, iar coaliţia PSD – ALDE n-a slăbit atât de mult ca să cedeze puterea unor forţe care nu sunt pregătite să ia guvernarea. Moţiunea lui Orban, în loc să fisureze cât de puţin blocul guvernamental, dă o nouă coeziune celor de la putere, să-şi continue programul de guvernare referitor la modificarea legilor prin angajarea discuţiilor parlamentare. Reuşita moţiunii şi căderea guvernului l-ar fi mulţumit pe Iohannis care, în prezent, a preluat sarcina de animator şi propagandist al străzii. Tot el a spus sus şi tare că nu se teme de suspendare, că el a respectat Constituţia, dar n-a respectat decizia Curţii Constituţionale în legătură cu revocarea Codruţei Kovesi. Oricum, Dragnea, chiar condamnat a doua oară (instigarea la abuz în serviciu este corupţie? este furt?), a declarat că nu se teme de Iohannis, nici de Kovesi, nici de alţii, printre care şi Ponta, cel care ar vota moţiunea dacă ar ajunge la un guvern din toate forţele, de uniune naţională. Stai liniştit, Victoraş, nu se va ajunge aşa ceva! Cei flămânzi de putere nu vor s-o împartă cu nimeni, mai degrabă preferă să le fie respinsă moţiunea. Nici tuturor liberalilor nu le mai convine un Orban ca prim-ministru. Pe de altă parte, de la Sibiu, unde preşedintele a sărbătorit 40 de ani de la absolvirea liceului, ne-a venit ştirea rostită, în curtea goală a Liceului Brukenthal, că domnul Iohannis va candida pentru al doilea mandat. Analizându-i activitatea şi realizările, ar fi bine să se mulţumească cu un singur mandat. Graba de a ne da vestea cea bună vine din teama de-a nu i-o lua Cioloş înainte, şi el amator de preşedinţie.

Am susţinut de mai mult timp că nu se mai urmăreşte de către forţele interne şi externe numai îndepărtarea lui Dragnea şi căderea guvernului, ci distrugerea PSD-ului, îndepărtarea şi dispariţia acestui partid de pe scena politică românească. Nu ştiu dacă aceste evenimente l-au determinat pe Dragnea să rămână la cârma partidului şi preşedinte la Camera Deputaţilor, în ciuda unor poziţii contrare, dar rămânerea se dovedeşte a fi justificată. Un pas în spate nu însemna abandonarea partidului, pentru că acest pas mai putea însemna şi pregătirea pentru un elan; era o retragere strategică, de moment, nu definitivă. Opoziţia, partida prezidenţială, ar fi privit retragerea ca pe o înfrângere a lui Dragnea, ar fi jubilat la gândul victoriei. Rămas la conducere prin voinţa „partidului”, dar şi apăsat, timorat de condamnarea care-i ameninţătoare deasupra capului, Dragnea n-a putut găsi, în discursul său, cuvinte de împăcare sau, cum se zice, să lase loc de bună ziua. S-a declarat război total taberei adverse şi s-a afirmat că se va merge până la capăt. S-ar putea ajunge acolo, la capăt, dacă ar fi înţelegere deplină în coaliţie, dar, după cum s-a văzut, Tăriceanu are alte interese, mascate acum, care vor fi exprimate mai clar după căderea moţiunii de cenzură. Îmbătat cu apă rece, Orban credea că apelul ca lumea să iasă în stradă în ziua votului l-ar fi putut ajuta; însă nu cei din stradă urma să voteze. Acum, când ştim clar cine incită strada la dezordine şi violenţe, îl putem face responsabil pe Orban (i se va putea face o plângere penală la DNA, care se ocupă de toate delictele) de toate întâmplările care decurg din manifestările care nu pot fi controlate. Nici preşedintele nu-i străin de apelul la ieşit în stradă, deşi el are de rezolvat cazul Kovesi. Caz care n-ar trebui amânat, fiindcă ameninţarea cu suspendarea poate oricând fi pusă în practică.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: