Despre viaţa noastră, sub cerul Marii Uniri

 Găsind doar mătura în uşă, aşa cum se proceda mai înainte în satele cu oameni cumsecade, am înţeles că doamna Eleonora Bizovi nu era acasă în acea dimineaţă timpurie de sâmbătă. I-am lăsat pe prag cartea Aniţei Nandriş „20 de ani în Siberia”, menită unei femei din sat care, după ce a împrumutat-o şi a citit-o dintr-o răsuflare, şi-a dorit foarte mult s-o aibă în casă, s-o poată deschide ori de câte ori îi va plânge inima, răscolită de suferinţele abătute asupra românilor de la 1940 încoace. Am şi uitat de acest caz, când am primit de la dna Eleonora o scrisoare, din care nu pot să nu reproduc câteva rânduri: „La noi miercurea e târg în centrul Boianului. Am mers s-o întâlnesc pe Aniţa Pavel şi să-i dau cartea atât de mult dorită. …A strâns-o la piept şi începu să lăcrimeze. O ţinea ca pe un copil. O femeie a întrebat-o de ce plânge. Ea a răspuns că de bucurie, că are această carte. S-au strâns în jur mai multe femei curioase. Eu m-am dat la o parte ca să nu le stânjenesc vorba. Am auzit cum Aniţa le-a spus că în cartea primită în dar este scris despre viaţa noastră”.

După cum vedem, ţăranii noştri stau nu numai cu sapa în mână, vărsând sudoare în brazda gliei. Ei varsă şi câte o lacrimă pe pagini de carte. Am evocat întâmplarea povestită de dna Eleonora Bizovi, deoarece mi s-a părut cea mai potrivită introducere a cititorului nostru în Salonul Literaturii Române din Bucovina, desfăşurat sub semnul Marii Uniri, la Biblioteca Bucovinei „I.Gh. Sbiera”, Suceava, cu participarea invitaţilor din Cernăuţi. Aşadar, bucuria de a citi cărţi „despre viaţa noastră”, împărtăşită de Aniţa Pavel din Bo-ian, îmi dă motiv să cred că nu doar faptul divers, ci şi lucruri serioase, aşa cum sunt saloanele de literatură, generează interesul cititorilor noştri.

Moderatorul Alexandru-Ovidiu Vintilă, doctor în istorie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiul de redacţie al revistei „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, a inaugurat actuala ediţie a salonului cu provocarea: „De 15 ani ne adunăm în acest spaţiu numit de unii binecuvântat, alţii îi spun că arată ca o veselă grădină. Sperăm să vedem această veselă grădină în integralitatea ei unită, aşa cum este normal. Dar, în acelaşi timp, ne întrebăm adesea ce mai este astăzi normal? Trebuie să evidenţiem lucrurile bune, dar, evident, şi lucrurile rele”.

Un manuscris şi-a aşteptat un secol învierea

Lucrurile bune sunt că în aceste vremuri de restrişte literatura merge înainte, că oamenii cu rădăcini comune şi destin comun se adună la chemarea dragostei de carte. Ca la fiecare salon din istoria celor 15 ani, au fost lansate cărţi reprezentative, deasupra tuturor tronând excelentul volum „IAŞUL, leagăn al unirii neamului românesc. 1916-1918. Reminiscenţe şi însemnări”, editat de tandemul Liviu Papuc şi Olga Iordache. Reprezentând una dintre primele cărţi ale Centenarului, cum a apreciat-o eruditul istoric literar Nicolae Cârlan, volumul cuprinde un manuscris de-o seamă cu Unirea, care a aşteptat o sută de ani în arhivele de la Iaşi. Vizionară s-a dovedit a fi încrederea autorului N. A. Bogdan că se va ivi cândva vreun editor sincer şi binevoitor care să-şi dea concursul pentru tipărirea unui asemenea op. Soarta i-a ales pe soţii Liviu Papuc şi Olga Iordache, „oameni ai casei” la saloanele Bibliotecii „I. G. Sbiera”. Trudind în detrimentul propriilor creaţii, ei au mai scos la lumină antologiile „Bucovina în repere de epocă” (2016), „Basarabia de altă dată (cu imagini de azi)” (2017) şi altele care readuc în actualitate nume uitate, pe anonimii apropierii visului de aur al românilor. Sunt cărţi al căror farmec, după cum a relevat scriitoarea Doina Cernica, vine din sinceritate şi sentimentul responsabilităţii faţă de adevărul istoric. Manuscrisul recuperat al lui N. A. Bogdan este o frământare de suflete şi trupuri din cea mai dramatică perioadă premergătoare Unirii. Înveşmântat într-o superbă ţinută artistică, manuscrisul te ţine în captivitatea lecturii, mai ales că regăsim crâmpeie ce amintesc de tragediile de mai târziu ale românilor noştri: „Să dea Dumnezeu ca pribegia noastră să ţie cât mai puţin, să ne întoarcem cât mai curând pe la căminurile noastre… şi când ne vom regăsi fiinţele scumpe şi avutul ce am lăsat acolo, să nu uite nimeni că Iaşul a fost pentru noi insula de scăpare a naufragiului, că a fost un bunic bun şi milos, care a rupt de la gura copiilor lui spre a o împărţi cu noi. Şi când România Mare se va înfăptui – şi să avem credinţă ca aşa va fi – atunci din inima platoului Ardealului să venim măcar o dată pe an la Iaşi, ca nişte pelerini la locurile sfinte…”

Înlănţuire de suflete în foamea de adevăr şi dreptate

www.romanidecentenar.ro

Cernăuţiul a venit la această sărbătoare a cărţii cu „Martiri români din infernul foametei”, culegere de mărturii despre nimicirea neamului nostru şi prin înfometare (cele mai multe apărute în ziarul „Zorile Bucovinei”, despre care monahia Elena Simionovici, vicepreşedintă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, a menţionat că „E amară, e dreaptă, frumos scrisă, şi nu numai din foametea pentru pâine, dar din foametea de adevăr”. Înduioşătoare sunt consideraţia şi preocuparea măicuţelor de la Sfânta Mănăstire Voroneţ, monahiile Gabriela Platon şi Elena Simionovici, pentru destinul nostru prin vitregiile istoriei, dovadă fiind şi prezenţa la lansarea de carte, deşi veniseră cu grabă de acasă. „Bunul Dumnezeu când vrea îmblânzeşte pământul şi stihiile”, ne-a sensibilizat maica Elena, referindu-se la exemple concrete din cartea prezentată. Scriitoarea Doina Cernica a intuit întocmai scopul urmărit de alcătuitoarea volumului – cel de a cere recunoaşterea adevărului că foametea din 1946-1947 a fost un genocid al românilor din ţinutul ocupat de sovietici, politica de stat urmărind distrugerea unei naţiuni autohtone, dar indezirabile noii puteri. Totodată, cartea este o pledoarie în folosul unei lumi în care nimeni să nu moară de foame – din cauza lipsei de hrană, lipsei de adevăr, de respect şi bunătate omenească.

Paralel cu datoria de recenzent, Doina Cernica a avut fericirea să ne recomande cartea scriitoarei italiene Susanna Tamaro „Mergi unde te poartă inima”, pe care a tradus-o pentru cititorul român. Interesul asistenţei a fost deosebit mai ales datorită faptului că acţiunea romanului, în al doilea volum al său se petrece pe locurile sfinte, pe unde au călătorit nu demult membri ai Asociaţiei („cititoare şi călătoare”) a Seniorilor Bucovinei, mulţi fiind prezenţi la salon. De la Octavia Pînzariu, bunăoară, am avut surpriza să primesc mici suveniruri din Ţara Sfântă. M-a înduioşat îndeosebi prezenţa prietenilor şi cititorilor bibliotecii-gazdă, printre aceştia regăsindu-mă în mijlocul unor fideli prieteni ai românilor cernăuţeni – soţii Paranici, soţii Abutnăriţei, distinsul istoric, profesorul Mihai Iacobescu, profesorul, literatul Emanoil Rei, originar din Ropcea, doamna Alina Elena Andruhovici, născută la Bahrineşti, pictoriţa Lucia Puşcaşu, scriitorul Alexa Paşcu, doamnele Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei „Mircea Motrici”, şi Maria Olar, preşedinta Fundaţiei „Leca Morariu”.

În mijlocul atâtor prieteni, colegele din Cernăuţi ale dr. Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii „I.G. Sbiera”, s-au simţit în apele lor, mărturisind că inima le poartă cu drag spre Suceava. Galina Dobrovolska, de la Biblioteca Regională „M. Ivasiuk”, a relatat despre activităţile comune, desfăşurate la Cernăuţi, menţionând ajutorul Consulului General al României Eleonora Moldovan la înzestrarea bibliotecilor cu literatură în limba română. Directoarea Bibliotecii „Gh. Asachi”, dna Elena Mihai, profund emoţionată de cărţile prezentate, a dezvăluit drama propriei familii, unul din buneii ei pierzându-se în infernul foametei. Elena Mihai a făcut o trecere în revistă a cărţilor în limba română editate în 2017-2018 la Cernăuţi, printre acestea aflându-se mono-grafia satului Ropcea, despre care a vorbit mai detaliat Ivana Lughina, directoarea Bibliotecii Raionale Storojineţ. Ambele şi-au exprimat satisfacţia sufletească de la participarea la asemenea întruniri, după care aduc acasă savoarea cuvântului românesc şi lumina cărţii.

 MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: