Originar din satul Cireş, raionul Storojineţ, Arcadie Opaiţ s-a născut la 28 februarie 1948.
După absolvirea şcolii medii, urmează studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cernăuţi, pe care o întrerupe în 1973-1975, fiind învinuit de naţionalism şi de susţinerea regretatului academician Grigore Bostan. Reuşeşte totuşi să revină în 1976, absolvind cursurile universitare, după care, în 1992, obţine şi diploma Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Odesa.
Pe Arcadie Opaiţ l-am cunoscut când a devenit preşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, 1994-2009.
Încă de la începutul legăturii noastre, după o scurtă perioadă de timp în care ne-am studiat unul pe celălalt, am devenit buni prieteni, vizitându-ne reciproc, inclusiv familiile, atât la Cernăuţi, cât şi la Suceava. Nu peste mult timp, am devenit şi rude prin alianţă, Arcadie Opaiţ fiind naşul de cununie al fiului meu Dudu.
De la început am apreciat la Arcadie Opaiţ spiritul său combativ şi energia de care dădea dovadă pentru bunul mers al Societăţii.
Şi prin rânduri ca acestea îmi cer scuze lui Arcadie Opaiţ că nu l-am felicitat la împlinirea vârstei de 70 de ani; din cauza unor evenimente petrecute în familia mea (mai multe decese…), nu am putut să particip la frumoasa sa aniversare.
Cu ceva ani în urmă, am participat la alte aniversări, apoi la pensionarea sa şi chiar la înmormântările ambilor părinţi care – Fie-le ţărâna uşoară! – se odihnesc la Cireş.
Trecând însă peste acestea, revin spre a aminti aici despre frumoasele sale realizări din perioada în care a fost preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. Aşadar, şi-a pus amprenta personală în lucrările ce au presupus amenajarea şi înălţarea unor monumente şi busturi dedicate Luceafărului poeziei româneşti, voievodului Ştefan cel Mare la Noua Suliţa, Herţa, Hliboca, Ostriţa, de asemenea la montarea unor plăci comemorative – Ciprian Porumbescu la Cernăuţi, respectiv Grigore Bostan la Budineţ. A fost unul dintre preşedinţii care, pe durata mandatului, a instalat cele mai multe busturi şi plăci comemorative, totodată organizând frumoase întruniri de Ziua Limbii Române. De altfel, este omagiat mai bine în articolul „Zbor înalt cu aripi noi de vultur” semnat de Felicia Nichita-Toma în „Zorile Bucovinei” şi în articolul „Mai retras dar, totuşi, neînvins” semnat anterior, tot în „Zorile Bucovinei”, de Maria Toacă. Din recentul interviu acordat Feliciei Toma am reţinut: – Principala dumneavoastră trăsătură de caracter? – Impulsivitatea. E bine când se recunoaşte…
Dragă Arcadie, atrag atenţia că din echipa noastră veche am mai rămas numai noi doi: unul la Cernăuţi, altul la Suceava.
Să nu uităm că din locul unde se află acum îţi transmite urări de bine fratele nostru Dumitru Covalciuc.
Te îmbrăţişează cu drag Ioana şi Ciprian Bojescu.
Comentarii