De ce a ajuns PSD „ciuma roşie”?

Înainte de a răspunde la întrebare, să le dăm o mână de ajutor celor ce îi acuză pe protestatari de nazism: metafora „ciuma roşie” are aceeaşi semnificaţie, fie că e rote Pest (germ.), red plague (engl.), peste rouge (fr.), peste rossa (it.), plaga roja (esp.), (rus.)… şi anume „comunism”, „bolşevism” în mai toate limbile pământului. Că începând cu bătălia politică antebelică termenul face parte din recuzita partidelor nu numai de dreapta din fiecare ţară, inclusiv din România.

Aşadar nu numai naziştii au folosit sintagma, ci mai toate partidele, cele mai multe onorabile. Că social-democraţii, denumire impropriu folosită în cazul PSD, caută un ţap ispăşitor pe care să dea vina pentru principalul slogan al străzii este de fapt miezul problemei: urmaşul FSN a ajuns formaţiunea politică cea mai urâtă şi contestată de către demonstranţi, iar asociaţii săi la guvernare sunt incluşi în aceeaşi categorie. E adevărat că sunt corupţi, jefuitori, mincinoşi şi în alte partide, dar nu sunt urmaşi ai comuniştilor, aşa că „ciuma roşie” nu poate fi extinsă şi asupra lor.

E clar că nu un răuvoitor, un duşman al PSD şi al României i-a atribuit porecla infamantă „ciuma roşie”, ci istoria şi faptele, comportamentul acestui partid aflat la guvernare, iar multele sute de mii de demonstranţi au reţinut-o fiindcă şochează, le exprimă frustrarea, îi răzbună, motivându-şi astfel participarea la proteste. Scopul nemărturisit este acela de a crea în spaţiul public un curent de opinie împotriva abuzurilor PSD, perceput ca simbol al corupţiei, al hoţiei şi al şmecheriei politice, nu în ultimul rând, de a încuraja Opoziţia parlamentară şi chiar Justiţia.

Faptele, dar şi comportamentul pesediştilor sunt, în concepţia multora, nedemne pentru un stat democratic: au primit mandat din partea alegătorilor să le reprezinte interesele, dar nu ţin cont de asta şi se reprezintă doar pe ei înşişi; predică reformele, slujirea interesului general, dar în fapt îşi văd numai de ale lor; laudă democraţia, însă toată puterea, şi politică, şi executivă, a fost delegată tătucului Dragnea, care şi-a mătrăşit într-un an 3 (trei) guverne cu propria mână; predică libertatea şi egalitatea în faţa legii, dar reprezentanţii săi corupţi sunt scăpaţi de parlament, aşa că nu pot fi deranjaţi de justiţie… Îşi creează fel de fel de privilegii şi portiţe de scăpare, legalizând hoţia şi corupţia, ultima modă fiind fuga peste graniţă cu tot cu avere… Aroganţa, incompetenţa, agramatismul, impostura, furtul de identitate intelectuală, nesimţirea, grobianismul, tupeul, abuzul de putere… călcând în picioare demnitatea cetăţenilor au scos lumea în stradă şi vor scoate-o până când democraţia va reintra în cadrele ei fireşti.

Partea cea mai scandaloasă însă este aceea legată de justiţie: într-o ţară ca România, unde nivelul corupţiei şi al furăciunilor depăşeşte oricare alt membru al Uniunii Europene, e cu totul reacţionar ca o forţă politică să pună piedici bătăliei anticorupţie, să graţieze condamnaţi pentru corupţie şi hoţie, aşadar să favorizeze infractorii şi condamnaţii în dauna celor 99,99% de cetăţeni cinstiţi.

Iar partea şi mai scandaloasă este că modificarea legilor justiţiei este la cheremul unor politicieni cu dosare penale în funcţie de interesul fiecăruia. Or aşa ceva „sparie gândul” şi logica. Amintiţi-vă numai scandalurile legate de intermedierea mitei, dezincriminarea abuzului şi stabilirea unui prag valoric al acestuia ca să-l scoată din cauză pe Dragnea şi aveţi imaginea completă a degringoladei cinice şi morale a principalului nostru partid parlamentar.

Există şi o parte care ne umple de oprobriu în Europa civilizată: liderul PSD, nou „conducător iubit”, atotputernic şi autoritar, se comportă ca un adevărat prim-ministru, iar cel de la Palatul Victoria este doar o marionetă, un executant fidel, un administrator, dat afară la cel mai mic gest de nesupunere, or asta se numeşte dictatură. Ca şi înainte de revoluţie, conducătorii de partid iau decizii, dar de răspuns răspunde doar acarul Păun, adică membrii formali ai guvernului. Din nou, după 28 ani, ne confruntăm cu aceeaşi situaţie: una vrea poporul şi alta fac politicienii. S-a uitat lecţia lui Ceauşescu.

Iată de ce se justifică porecla „ciuma roşie”. Vina o poartă conducătorul bolnav de putere care i-a transformat pe membrii partidului în propriii servitori.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: