Un siretean nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace

Puţini sireteni şi mai puţini bucovineni ştiu că la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, în bătrânul târg al Siretului a trăit singurul (unicul) bucovinean nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, Peter Tomaschek (1882-1940).

Provenind dintr-o familie tipică de colonişti bucovineni, după unii ceho-germană, după alţii polono-germană, el se considera german bucovinean şi filoromân. Într-o scrisoare către Leca Morariu el declara: „Sunt născut în România, sunt un prieten legat de acest pământ, al poporului român, am un material de cercetare foarte bogat, trăiesc şi mor pentru România mea”.

 Probabil că părinţii lui au intuit evenimentele de la finea anului 1918, când l-au înscris pe fiul lor în singura clasă germano-română de la Şcoala Primară de Băieţi Siret, oferind astfel fiului lor cel mai mic posibilitatea de a învăţa limba română, a doua limbă oficială a provinciei. Tatăl său vroia să-l facă preot, motiv pentru care l-a înscris la seminarul teologic romano-catolic din Lemberg, oferind astfel fiului său prilejul de a învăţa limba polonă, limba maternă a bunicilor din partea mamei.

Dar, după absolvirea seminarului, Peter Tomaschek s-a răzgândit şi s-a înscris, la Universitatea din Viena, la medicină. După un an, dezamăgit, a abandonat medicina şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Cernăuţi. După absolvirea facultăţii a lucrat un timp la gimnaziile din Cernăuţi, Gura Humorului, Suceava. Primul Război Mondial (1914-1918) l-a găsit profesor la gimnaziul din Siret, de unde a fost mobilizat şi trimis în vestul imperiului. A luptat în Galiţia şi pe frontul austro-ungaro-italian, până la sfârşitul războiului.

Războiul şi ororile sale l-au transformat într-un pacifist convins, care s-a integrat perfect în mişcarea pacifistă din perioada interbelică, alternativa la internaţionalismul proletar, care bântuia lumea şi propovăduia „Împărăţia Pământească”.

Întors din război, el a predat la gimnaziile din Siret, Sighet şi Dorohoi. Personalitate complexă, el a avut diverse preocupări intelectuale. S-a preocupat de literatura română („Doina. O contribuţie la poezia populară a românilor”, Viena, 1909, Mihail Eminescu, regele poeziei româneşti, Cernăuţi, 1914, Cercetări noi referitoare la originea lui Mihail Eminescu, Siret,1925) şi de istoria locală (Minunatul jubileu al oraşului Siret. Istoria lui de 554 ani, Cernăuţi, 1922, Cine a fost Margareta Muşata? Margareta de Cereth, domina Walachiae minoris, Siret, 1930, Istoria principelui român Sas, Cernăuţi, 1938). Studiul despre Doamna Margareta Muşata a fost de fapt o pledoarie a autorului pentru realizarea unei statui pentru mama Muşatinilor. Statuia a fost realizată de sculptoriţa Céline Etienne, dar autorităţile locale, în frunte cu primarul Ioan Halip, din motive patriotice, au refuzat să aducă statuia din capitală la Siret. Actuala statuie de lângă primărie a fost realizată de sculptorul ieşean Dan Covătaru, în anul 1986.

 Un domeniu de activitate care ilustrează spiritul profund umanist a lui Peter Tomaschek îl reprezintă cercetările privind etica viitorului, prefigurat sub semnul luptei pentru pace. Spre deosebire de alţi militanţi pentru pacea mondială, Peter Tomaschek a propus soluţii pentru eliminarea războiului din viaţa omenirii. Adept al „păcii mondiale” , el considera că războiul este o „rămăşiţă de barbarie” şi o „ruşine” pentru lumea civilizată şi că războiul trebuie să dispară din viaţa oamenilor secolului XX.

Cele mai importante studii cu privire la pacea mondială sunt: „Paneuropa sau Popoarele Unite ale Lumii? Propuneri privind realizarea păcii mondiale”, apărut concomitent la Viena, Basel, Leipzig şi New York, în anul 1931, şi „Marşul milioanelor pentru cucerirea păcii”, apărut la Viena, tot în anul 1931.

 După Peter Tomaschek, pacea lumii poate fi realizată pe trei căi: parlament mondial, limbă universală şi monedă unică. Parlamentul mondial urma să fie constituit din reprezentanţii stărilor sociale şi nu din politicieni, fiecare naţiune urma să trimită în acest parlament câte 10 delegaţi, aleşi prin plebiscit. Constituit astfel, parlamentul urma să stabilească prin consens limba universală şi oficială şi o constituţie, iar noul stat format urma să se numească Statele Unite ale Lumii. Lumea urma să fie împărţită în regiuni populare, iar statele urmau să dispară (nu cunoaştem graniţe, vămi sau vize). Fiecare regiune populară urma să aibă în fruntea ei un rege sau preşedinte, în funcţie de tradiţie. Regele sau preşedintele urma să aibă aceleaşi prerogative ca monarhul actual al Marii Britanii. După el parlamentul urma să fie un loc de muncă onest şi corect de reprezentare a poporului: „Parlamentul nostru nu este un loc al pălăvrăgelii, un câmp de bătălie pentru obţinerea de averi şi privilegii, un loc de întâlnire a doamnelor fardate, pentru mincinoşi şi farisei”. Cele două studii i-au adus propunerea de nominalizare din partea Parlamentului României şi nominalizarea pentru Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1931, dar Peter Tomaschek nu a fost înscris pe lista scurtă pentru premiu, deoarece el era german, iar în Germania naziştii îi persecutau pe evrei. Între anii 1933-1937 au urmat alte cinci nominalizări, dar care au avut acelaşi rezultat, Peter Tomaschek nu a primit Premiul Nobel pentru Pace, premiu pe care îl merita cu prisosinţă.

După ultimul război mondial ideile lui Peter Tomaschek au fost preluate şi materializate parţial de către Jean Monet şi Robert Schumann, părinţii UE. Jean Monet se află în proces de beatificare deschis de către Sf. Scaun.

 În anul 1989, pe lângă aniversarea bicentenarului Revoluţiei Franceze (1789-1794) s-a simulat şi Prăbuşirea Comunismului în Europa, dar în realitate a avut loc doar Schimbarea la Faţă a Comunismului, comunismul de tip bolşevic s-a transformat în comunism hipsteric, iar purtătorii lui au migrat din răsăritul în apusul Europei şi dincolo de ocean.

Astăzi, când internaţionalismul proletar s-a metamorfozat în globalizare, este clar că „Împărăţia Pământească” (profeţia lui Marx şi Engels) nu va fi creată sub forma Uniunii Sovietice Mondiale (visul lui Lenin şi Stalin), iar Moscova nu va fi „A treia Romă” şi nici „Capitala Împărăţiei Pământeşti, adică a Lumii”. Împărăţia Pământească se va numi „de acum încolo Statele Unite ale Lumii (profeţia lui Peter Tomaschek), iar numele capitalei deocamdată este învăluit în mister pentru noi.

 Pentru un pseudocărturar sceptic, pripăşit în oraşul Siret, redăm mai jos un fragment din scrisoarea de răspuns a prof. Geir Lundestad, Secretarul Comitetului Norvegian Nobel, la scrisoarea-cerere a Doinei-Margareta Onica (nepoata lui Peter Tomaschek) din 5 noiembrie 2002: „Dragă Doina Onica, mulţumesc pentru scrisoarea ta din 5 noiembrie. Din ceea ce am constatat, pe baza unei cercetări fugitive a datelor înregistrate, Peter Tomaschek a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace în 1931, 1933, 1934, 1935, 1936, 1937, de fiecare dată, se pare, de către un membru al Parlamentului României, dar în fiecare an de un alt membru. După cum probabil ştiţi, este foarte simplu să fii propus pentru Premiul Nobel pentru Pace (vezi materialul anexat). Profesorul Tomaschek nu a intrat însă niciodată pe lista scurtă pentru premiu. Cu sinceritate Geir Lundestad, Director”.

 La aproape trei decenii de la evenimentele din 1989, nimic nou sub soare, vorba lui Mihai Eminescu: „Alte măşti, aceeaşi piesă” sau popular „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie”…

 Prof. FRANZ PIESZCZOCH